SFÂNTUL IERARH NICOLAE - MODELUL ”PĂSTORULUI CEL BUN”

            Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este modelul desăvârșit de păstor, în sensul de cârmuitor misionar al Bisericii, dar și de conducător vremelnic al poporului, care cârmuiește turma încredințată de Dumnezeu conform mărturisirii lui Hristos menționată în Evanghelia ce se citește la slujba prăznuirii ierarhului:

Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

            Sfântul Nicolae a fost un păstor adevărat. Adevăratul păstor are grijă și dragoste față de turma încredințată, iubind-o și apărând-o împotriva celor ce o asupresc, o dezbină și o exploatează. Suprema dovadă și formă de manifestare a iubirii păstorului față de turmă este sacrificiul propriei vieți pentru salvarea ei (”își pune viața pentru oile sale”). Minunile lucrate de Sf. Nicolae (izbăvirea celor trei tineri de la moarte, ajutorarea celor trei fete sărace) sunt exemple de dragoste față de păstoriții săi. Astăzi, adesea păstorii privesc superficial și oportunist spre cei pe care îi conduc.

            Sfântul Nicolae s-a simțit legat de turma încredințată de Hristos, păstorind-o cu dragoste și devotament. Legătura strânsă dintre păstor și turmă se vede din aceea că adevăratul păstor ”își cunoaște turma”; el nu stă departe de păstoriții săi, ci se apropie de ei cu dragoste și înțelegere, cunoscându-le bucuriile, necazurile și nevoile. Sf. Nicolae a stat permanent în mijlocul păstoriților săi. Acest lucru nu este doar punctul de plecare, temeiul pastorației, ci condiția principală a unității sufletești dintre păstor și turmă, făcând din ei o unitate de simțire și voință în Hristos. Din nefericire, azi prea puțini păstori mai empatizează cu durerile și nevoile oamenilor, urmărind numai scopurile proprii, fără a fi preocupați de mântuirea celorlalți.

            Sfântul Nicolae s-a preocupat de unitatea Bisericii, îngrijindu-se de întoarcerea celor rătăciți și îndreptarea celor căzuți. Una dintre preocupările și grijile păstorului de suflete trebuie să fie regăsirea oilor pierdute, readucerea lor în staulul unic al lui Hristos, pentru a reface unitatea ”unei turme și a unui păstor”. Readunarea creștinilor izolați și răzleți unii față de alții în diferite confesiuni și secte, refacerea unității Bisericii este azi un deziderat care slujește împlinirii principiului pastoral formulat de Însuși Hristos în Evanghelia după Ioan – acela că turma duhovnicească încredințată păstorilor de suflete nu este a lor, ci a lui Dumnezeu, care va cere seamă despre modul în care a fost păstorită. Conștiința acestui adevăr dă tărie păstorilor buni în lupta cu greutățile și necazurile inerente misiunii păstorești. Sfântul Nicolae a luat mereu atitudine împotriva învățăturilor greșite – erezii – care dezbinau Biserica, chiar cu riscul întemnițării, a depunerii sale din treaptă sau a exilului. Fermitatea în poziția față de ereticul Arie l-a aruncat în temniță, însă Hristos Însuși și Maica Domnului l-au încredințat despre adevărul mărturisirii sale. Astăzi, puțini dintre păstori se mai ocupă de unitatea turmei, adeseori fiind ei înșiși pricină și izvor de dezbinare.

            Viața Sfântului Ierarh Nicolae ne arată că este nevoie de o nouă înțelegere a chemării pastorale, de multă râvnă, responsabilitate și jertfă, modelul fiind Hristos. Un alt principiu al pastorației este formulat de Mântuitorul Hristos atunci când spune: ”Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine!”, iar turma trebuie să dobândească încredere, ascultare și statornicie, pentru mântuirea deopotrivă.