A FOST SFINȚITĂ NOUA TROIȚĂ ÎNCHINATĂ EROILOR NEAMULUI, RIDICATĂ ÎN CURTEA BISERICII PAROHIALE

La praznicul Înălțării Domnului - Ziua Eroilor, a fost sfințită noua troiță ridicată în curtea bisericii parohiale, spre cinstirea memoriei tuturor eroilor neamului, apărători ai patriei. 

După slujba Vecerniei unită cu Litia, soborul slujitorilor a oficiat sfințirea troiței recent realizată și care va reprezenta un altar pentru păstrarea memoriei tuturor celor care s-au jertfit, în diferite timpuri și locuri, pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a dreptei crdințe strămoșești, pentru unitatea, libertatea și demnitatea poporului român. 

Noua troiță are un simbolism aparte: trei registre orizontale, cu patru ramuri care izvorăsc din acelaşi trunchi şi care se ridică spre cer, precum braţele la rugăciune, marcând, între ele, trei goluri verticale, asemenea năzuinţelor celor trei provincii româneşti. Partea lor superioară a fost văzută asemenea unor ferestre prin care românii au privit, secole de-a rândul, cerul libertăţii şi al unităţii. Cerul acesta nu era unul mut, gol şi absurd, ci unul încărcat de rugăciune, în care purtarea crucii îndulcea amarul vieţii. Acesta a fost şi unul din considerentele care au condus către prezenţa unei cruci în fiecare „fereastră” a troiţei, după modelul ferestrelor populare româneşti, care au, toate, o cruce, după cum îngână şi colindul românesc „la fereastră cruce-n casă”. Arcuirea în plin centru a părţii superioare trimite însă către bolta bisericilor româneşti, spaţii prin excelenţă de ocrotire şi povăţuire. În registrul median, sunt amplasate trei discuri din alamă forjată, având gravate stemele celor trei provincii româneşti. 

Motivul decorativ major al troiţei este preluat din vocabularul decorativ al nordului Moldovei, zona de unde provine şi lemnul. Au fost proiectate trei tipuri de structuri compoziţionale majore ce decorează suprafaţa lemnului, într-un dialog armonic plin-gol. Sunt evidenţiate doar anumite suprafeţe cheie, restul fiind lăsate să respire liber, singura sa podoabă fiind fibra specifică lemnului de stejar. În partea superioară troița este protejată de o învelitoare din lemn, cu o pazie simplă.

La baza troiţei, una care, prin masivitatea ei sugerează stabilitatea, sunt sculptate o cască de soldat și câteva frunze de laur, toate încununate de o cruce.

Iar pe placa de metal din partea inferioară este gravat următorul text:

„Fiecare dintre noi are datoria să lase ceva în urma sa: 

un pom sădit în grădină, 

o casă zidită prin trudă şi sudoare, 

un moştenitor care să ne perpetueze numele, 

un loc de pământ pentru urmaşi, 

o sfântă troiţă sau un monument dedicat eroilor ...”

(Constantin Brâncuşi)