Parohia Aparatorii Patriei 1

18-08-2021 | Categorie: Istoric

Începuturile

         La marginea de sud a Bucureștilor, în vechiul raion „Nicolae Bălcescu”, lua naștere, la finalul anilor ’20 ai secolului trecut, un cartier de case, cu oameni vrednici și aspri, dar credincioși și buni. Erau veteranii Primului Război Mondial și urmașii acestora, care primiseră câte un lot de pământ pe care să-și ridice o gospodărie, drept răsplată pentru serviciile aduse patriei în timpul războiului. De aceea, cartierul a primit numele de „Apărătorii Patriei”. Numele străzilor au fost așezate dintru început în amintirea celor care au căzut în luptele pentru întregirea României Mari, urmașii acestora solicitând autorităților locale ca memoria eroilor să fie păstrată și în acest fel. Astfel că, până astăzi identificăm străzile Erou Holuț Emil, Soldat erou Ionescu Gheorghe, Soldat Ion Ristea, Soldat Ion Enache, Fruntaș Dumitru Dumitru, Caporal Petre Costescu, Caporal Marin Grigore, Sergent Ion Iriceanu, Sergent major Dumitru Samoilă, Sergent Gheorghe Condurache, Sergent Nicolae Florescu, Sergent Dumitru Lătărețu, Sergent Ion Pechiu, Sergent Orgu Tănase, Căpitan Constantin Vasilescu. Sunt numele eroilor Primului Război Mondial rămase în conștiința locuitorilor cartierului, mulți dintre ei provenind din familiile celor care s-au așezat aici și au impus denumirea arterelor nou sistematizate pentru păstrarea memoriei acestora și a momentului întemeierii cartierului.

         Alte străzi ale zonei amintesc despre locul de obârșie al întemeietorilor, păstrând vie amintirea originii lor din toate provinciile României Mari. Străzile cu numele Câmpeni, Poieni, Plaiul Foii, Boian, Muntele Mare sau Dealu Bistrei (amintind de localități din Transilvania), Comișani, Cătrunești, Cetatea Poenari sau Râul Vedea (împrumutate de la omonimele lor din Țara Românească), dar și Dălhăuți, Blândești, Bordești, Rediu sau Muntele Lung (care amintesc despre așezările din Moldova) sunt mărturii vii ale provenienței primilor locuitori de aici din toate provinciile istorice ale țării.

        De asemenea, există străzi care amintesc de personalități care au locuit în parohie sau de evenimente derulate acolo (strada Învățătorului sau strada Maria Lăzărescu, denumită după numele mamei celui care a deținut mult timp majoritatea parcelelor din cartier). Istoria și-a pus însă amprenta pe evoluția cartierului, care, odată cu dezvoltarea industrială și construirea blocurilor de locuințe, a devenit unul muncitoresc. Înființarea Întreprinderii de Mașini Grele București (IMGB), care în anul 1987 avea peste 10.000 de angajați, a adus avantaje cartierului (dezvoltarea infrastructurii, introducerea liniei de metrou), dar și minusuri, în special dispariția caracterului arhaic, stingerea tradițiilor, a preocupărilor agrare ale locuitorilor, agricultorii fiind înlocuiți de muncitori aduși din toate colțurile țării. Până astăzi se păstrează, mai ales în zona de case a parohiei, urme vii ale perioadei „romantice” a cartierului. În această parohie se găsește cea mai numeroasă comunitate de romi din sectorul 4, starea economică a acestora degradându-se mult după 1990.

Apărătorii Patriei

        Întemeietorii cartierului și-au dorit încă de la început un lăcaș de rugăciune, pentru care au păstrat un loc în mijlocul comunității de case. Printr-un proces verbal din anul 1923, Primăria București aloca noii parohii înființate în cartierul „Apărătorii Patriei” o suprafață de 1.000 mp, pentru construirea unei biserici. Ca mărturie a credinței moșilor și strămoșilor, credință pentru care au luptat în război, dar și ca mulțumire pentru izbânda Marii Unirii, locuitorii veniți din toate colțurile țării au constituit un grup de inițiativă pentru ridicarea unei biserici. Membrii reprezentativi ai comunității, în frunte cu preoții Ioan Ene și Boșcu Boiu, ei înșiși veniți de pe front, aveau să pună bazele primei biserici. Nici hramul nu a fost ales întâmplător: ocrotitor a fost ales Sfântul Ierarh Nicolae, al cărui praznic este prima mare sărbătoare de după data de 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, și al cărui nume se traduce în limba greacă prin izbânda poporului. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la data de 4 septembrie 1932, lucrările de construcție începând la 1 august 1934. Nu există mărturii scrise sau fotografice despre aceste două momente, membrii Comitetului fiind mai preocupați de strângerea fondurilor necesare construcției decât de consemnarea unor astfel de clipe memorabile din istoria bisericii. Acest lucru nu va fi trecut cu vederea în anul 1937, la o etapă principală din construcția bisericii – așezarea crucilor pe turle. La scurt timp a fost finalizată și casa parohială, situată în spatele bisericii.

        În anul 1939, biserica a fost târnosită. Din hrisovul păstrat în piciorul Sfintei Mese, rezultă că slujba de sfințire a fost oficiată de Protoiereu Stoica R. Ionescu și de un sobor de preoți, din care au făcut parte (printre alții) preotul paroh Boșcu Boiu, preotul Andrei Costinescu și diaconul Nica Tuță , ”de la Sfânta Patriarhie”, doctor în teologie.

        Precizarea zilei sfințirii se regăsește într-un pomelnic păstrat tot în piciorul Sfintei Mese, al familiei epitropului Chiran D. Petrescu. Frumos alcătuit, pomelnicul poartă pe frontispiciu înscrisul: ”Patria și dreptul meu – prima parohie a cartierului Apărătorii Patriei, înființată în anul 1937, în ziua de 12 aprilie”. Acest pomelnic furnizează mai multe informații importante. Cea mai relevantă este data sfințirii bisericii: 2 aprilie 1939. A doua se referă la data oficială de înființare a parohiei: 12 aprilie 1937. Nu în ultimul rând, aflăm că autorul a avut inițiativa construirii bisericii, apărută în ziua de Florii a anului 1928, iar sfințirea bisericii se făcea tot în ziua de Florii a anului 1939. Biserica a fost sfințită fără a fi pictată și fără prezența unui ierarh, ceea ce subliniază necesitatea urgentă a unui loc de slujire pentru comunitatea Apărătorilor Patriei. Sfințirea bisericii în pragul Celui de-al Doilea Război Mondial va fi un succes al comunității, întrucât imediat după acest moment lucrările de finisaje și pregătire pentru pictură vor fi întrerupte. Criza și războiul nu vor permite reluarea lor decât după anul 1944. În perioada 1946-1950, biserica a fost extinsă, prin adăugarea a două nave laterale, cu lățimea de aproape 4 metri fiecare, a pridvorului, și prin lărgirea altarului. Vrednicul de pomenire părinte Iulian Stoicescu, venit în această parohie în anul 1944, a înțeles că vechea biserică era neîncăpătoare pentru comunitatea care crescuse după război, când mulți locuitori se mutaseră în cartierul care devenise demult parte integrantă a Bucureștiului.

        După anul 2010, ansamblul parohial a fost consolidat și restaurat, în cadrul unui amplu proiect de refacere a tuturor clădirilor, denumit ”100 de ani de recunoștință”. Acesta și-a propus ca în Anul Centenar al Marii Uniri să ofere comunității un locaș de rugăciune înnoit, ca semn de mulțumire și recunoștință pentru întemeietorii cartierului, ctitorii bisericii și, totodată, eroii acestui popor și apărătorii patriei. Astfel, În perioada 2014 - 2019, au fost executate ample lucrări de consolidare și restaurare la biserica parohială, casa parohială și clopotniță, fiind construit un Centru social-pastoral. Au fost consolidate fundațiile, structura de zid și turlele, au fost refăcute instalațiile electrice, termice și sanitare, a fost înlocuită tâmplăria. De asemenea, au fost conservate și restaurate pictura murală interioară și exterioară și catapeteasma, fiind confecționat un nou mobilier bisericesc. Casa parohială a fost reconstruită, aici fiind amenajate un apartament și o garsonieră, în care locuiesc slujitorii bisericii. Clopotnița bisericii a fost consolidată și restaurată, fiind dotată cu noi clopote, acționate prin intermediul unui sistem modern electronic. De asemenea, lângă biserică se află în stadiu avansat de construire Centrul social-pastoral ”Sf. Teodosie de la Brazi”.

         La data de 22 septembrie 2019, biserica a fost resfințită de către Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. 

Binecuvântare și sfințenie

         În interiorul pridvorului, pe peretele de nord, regăsim o pisanie pictată, ținută în mâini de doi îngeri, care conține următorul text: ”Cu ajutorul Domnului, în ziua de 4 septembrie 1932 s-a pus piatra de fundație la temelia acestui sfânt locaș, iar lucrările de construcție au început la 1 august 1934. Biserica a fost terminată și sfințită în anul 1959. Pictura bisericii este în tehnica fresco, începută în anul 1949 de pictorii Ionel Ioanid și Iozefina Nediu, care au executat pictura din altar, turlă, zona sudului, icoanele de la tâmplă și pictorul Iosif Vas care a continuat lucrările după decesul lui Ioanid, întrerupte în anul 1957 și le-a terminat în anul 1959. Toate aceste lucrări s-au executat în timpul preoților Boșcu Boiu și Iulian Stoicescu.”

         Astăzi, biserica se înscrie într-un dreptunghi de 22,74 m x 13,76 m, cu o înălțime la streașină de 4,80 m, la coamă 9,11 m, la vârful turlei mari 17,30 m, și are formă de navă dreptunghiulară cu o mică absidă la altar. Are trei turle de secțiune octogonală, cea principală deasupra naosului și două mai mici (15 m la vârf) deasupra pronaosului. Astfel, spre deosebire de structura clasică a bisericilor bizantine, cu o singură boltă centrală, biserica are în secțiune transversală trei bolți, una centrală de 5 m deschidere și două laterale de 3,20 m. Această configurație amintește de principiul catedralelor medievale gotice, la care împingerile date de ogiva centrală sunt parțial preluate de ogivele laterale, mai mici. La exterior, biserica are o decorație formată din pilaștri echidistanți între soclu și brâul superior de sub streașină, racordați la partea superioară prin arcade care adăpostesc ocnițe adâncite, este finisată cu tencuială și zugrăveală, cu excepția ocnițelor care sunt pictate.

          Biserica a fost sfințită abia în anul 1959, după pictarea ei în tehnica fresco de către Ionel Ioanid și Iosefina Neghina (care, începând cu anul 1949, au executat pictura din altar, turlă și zona de miazăzi). După decesul lui Ionel Ioanid, în anul 1957, lucrările au fost continuate de Iosif Vas (care a pictat și icoanele de la catapeteasmă), împreună cu ucenicii săi, care au finalizat pictura în anul 1959. Registrele de pictură păstrează încă diferențe, mărturie a intervenției mai multor artiști. Conform unei inscripții murale, pictura a fost refăcută de doamna Elvira Nica-Dăscălescu din București, care a executat aceste lucrări între anii 1982-1983, prin grija preotului paroh Cristea Gh. Marin Ilie și a preotului slujitor Constantin Raportaru. Afectată de timp și de cutremurele din 1977 și 1986, biserica nu a suferit intervenții majore, în curând urmând să intre într-un amplu proces de consolidare și restaurare. În anul 1974, în apropierea bisericii a fost ridicată o clopotniță, căreia i-au fost adăugate ulterior o capelă mortuară și o cancelarie parohială. La sfințirea capelei mortuare, biserica a primit cel de-al doilea hram, „Adormirea Maicii Domnului”. Lângă clopotniță, se află mormântul preotului care a ridicat-o, Constantin Alexa. În partea dreaptă a bisericii, în dreptul pronaosului, se află o troiță de lemn, ridicată în cinstea ctitorilor eroi. La data de 24 martie 2010, la slujba Vecerniei sărbătorii Bunei Vestiri, biserica parohială a dobândit un nou ocrotitor și rugător în ceruri, pe „Sfântul Ierarh Teodosie de la mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei” (prăznuit la data de 22 septembrie), odată cu aducerea în parohie a unei părticele din sfintele moaște ale Ierarhului Martir, care de atunci se cinstesc în biserică. Astfel, biserica „Apărătorilor Patriei” primea un ocrotitor român, martir pentru apărarea credinței și a țării. În anul 2012, parohia a primit, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul istoric al parohiei, păstrate cu cinste într-un baldachin din naosul bisericii. Un moment istoric pentru parohie l-a reprezentat prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, în data de 22 septembrie 2012, când i-a binecuvântat pe credincioși și pe slujitorii bisericii.

         Din cauza istoriei tulburi și nu prea îndelungate, biserica nu păstrează obiecte de patrimoniu, în inventarul său existând câteva evanghelii de la începutul secolului al XX-lea cu ferecături frumoase, cărți de cult și icoane pictate. Pentru valorificarea acestora, în curând va fi amenajat un muzeu parohial.

Vrednici slujitori ai parohiei

           Primilor preoți ai parohiei, Ioan Ene și Boșcu Boiu (între 1932 și 1940), le-a urmat vrednicul de pomenire părinte Iulian Stoicescu (1944-1960), cel care a rămas în istoria comunității ca un preot de foc și vrednic slujitor al bisericii și al oamenilor. După anii ’60, parohia a fost păstorită de preoții Constantin Alexa (1960-1974), Marin Ilie Cristea (1961-1997), Constantin Raportaru (1977-1997), Fabiu Grigore Mititean (1991-2009) și Ionică Toma (1997-2020). În prezent, soborul slujitorilor este alcătuit din preoții Iulian Scoipan (paroh din anul 2009), Gheorghe Ciorîță (slujitor aici din anul 1998), Adrian Cotorceanu, (din anul 2020) diaconul Narcis Marian Guiu (din anul 2009), la care se adaugă preoții îmbisericiți Ionică Toma și Constantin Duțu.

Cântare și slujire

           Muzica bizantină ce s-a cântat la strana acestei biserici a reprezentat, de-a lungul existenței parohiei, o frumoasă tradiție, care în ultima perioadă a cunoscut o dezvoltare deosebită, aici activând melozi care au devenit ulterior psalți ai Catedralei Patriarhale din București sau arhidiaconi în diferite eparhii din țară. În prezent, răspunsurile la sfintele slujbe sunt date de Grupul psaltic Mărturia, înființat în anul 2010, are în componență tineri ai parohiei, teologi și nu numai, studenți, masteranzi și doctoranzi, pasionați de muzica psaltică. A susținut mai multe concerte și a participat la numeroase festivaluri, obținând nenumărate premii. A imprimat mai multe CD-uri cu cântări religioase (Paraclisul Sf. Ierarh Nicolae – 2012; Ușile pocăinței – 2014; Îmbucură-te, om bun! - 2016), iar în anul Centenar al Marii Uniri a realizat discul de cântări patriotice și tradiționale ”România-i pământ sfânt!”, ca omagiu adus eroilor neamului.

Proiecte și perspective

           În prezent, în parohie se desfășoară mai multe programe social-filantropice (colecte și acțiuni de ajutorare a unor persoane singure sau bolnave, familii numeroase și comunități defavorizate – sub titlul Banca de fapte bune), misionar-pastorale (aducere de odoare sfinte, pelerinaje în provincii istorice ale țării) și catehetic-educative (activități de dezvoltare personală, cateheze și pelerinaje pentru copii și tineri etc.). Majoritatea proiectelor se desfășoară în cadrul Centrului de cateheză ”Sfânta Cuvioasă Parascheva”, cu implicarea voluntarilor (profesori, psihologi, medici etc.), iar în viitor acestea vor fi organizate în cadrul Centrului social-pastoral ”Sf. Teodosie de la Brazi”, care se află în construcție.