Vindecarea slugii sutasului

Duminica, 27 iulie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Pe cand intra Iisus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand:

Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, cumplit chinuindu-se. 

Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. 

Dar sutasul, raspunzand, i-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. 

Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face. 

Auzind acestea, Iisus s-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atata credinta, si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor. 

Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. 

Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. 

Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.

 

 (Matei VIII, 5 - 13; Duminica a IV-a dupa Rusalii)

 

Dintre vindecarile savarsite de Mantuitorul, cea a slugii sutasului este cea mai uimitoare. Este una dintre cele mai frumoase pagini din Evanghelie. Iisus intra in "orasul Sau”, Capernaum, unde locuieste impreuna cu ucenicii Sai, in "Galileea Neamurilor”, un loc al amestecurilor etnice, culturale si religioase. Un sutas Ii iese in cale si-L roaga sa vina sa-i vindece sluga bolnava de moarte. Totul este extraordinar in aceasta imprejurare. Sutasul este un soldat de meserie, un ofiter roman, deci pagan, si indrazneste sa mearga spre Hristos pentru a-I cere ceva incredibil: vindecarea unui muribund! Stim deja de la sfantul Apostol Luca - ca acesta era prieten al evreilor si ca le construise o sinagoga in Capernaum. Dar totusi, ce indrazneala si ce credinta! Acest om prefigureaza "Neamurile”, Biserica.

 

Atitudinea Domnului este surprinzatoare. El se arata imediat de acord, fara sa puna intrebari, dar amana un pic aducerea la indeplinire ("mergand, il voi vindeca”). Si chiar acest decalaj cronologic ii va permite sutasului sa-si exprime credinta. Putem sa tragem deja o invatatura importanta: Hristos nu este partinitor, nu se uita la aparente. Si totusi, dupa cum El Insusi spune, El n-a fost trimis decat catre oile pierdute ale casei lui Israel. Dar este induiosat de bunatatea acestui om, acest ofiter roman, fata de sluga sa, pe care o considera ca pe un fiu.

 

Abia acum incepe partea cea mai frumoasa. In fata acestui raspuns pozitiv al lui Hristos, sutasul prinde indrazneala si spune cuvinte de o inaltime uimitoare. Mai intai: "nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu, dar spune numai un cuvant si se va vindeca sluga mea”. Ramai mut de admiratie dinaintea unei asemenea smerenii si a unei asemenea credinte. Care om in Israel a fost vreodata in stare sa rosteasca un asemenea cuvant? Este una dintre comorile Bisericii, care de altfel a introdus cuvantul sub o forma adaptata in slujbele sale (rugaciunile dinaintea impartasaniei in ritul roman: Doamne, nu sunt vrednic sa Te primesc, dar spune numai un cuvant si se va tamadui sufletul meu).

 

Insa ce spune pe urma, ca o dezvoltare explicativa, este si mai uimitor: "Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: du-te, si se duce, si celuilalt: vino, si vine, si slugii mele: fa aceasta, si face”. Ce vrea sa spuna e aceasta: eu in slujba mea, chiar daca sunt ofiter subaltern, poruncesc si sunt ascultat. Cu cat mai mult Tu, care esti Stapanul fapturii, poti sa poruncesti ostilor ingeresti si ele Te vor asculta. Stapane, nu Te osteni pana la casa unui om nevrednic ca mine, - care nu sunt un fiu al casei lui Israel - ci porunceste ingerilor si sluga mea se va vindeca. Ce credinta, dar si ce teologie! Cati intelepti din Israel au avut acest nivel teologic si aceasta inaltime a duhului?

 

Hristos este admirativ. Este o fraza surprinzatoare, bogata din punct de vedere teologic. Intelesul ei este ca Dumnezeu nu este ca un papusar care trage de sfori si face din fapturile Sale tot ce vrea. Dumnezeu nu face si intrebarile si raspunsurile. Libertatea omului nu e o vorba desarta: este oglindirea libertatii dumnezeiesti. Dumnezeu il admira pe om! Isi admira faptura. E rasturnarea valorilor. Hristos admira faptul ca acest ofiter roman, acest ofiter pagan, prin efortul sau interior, a devenit mai intelept decat fiii lui Israel. De altfel, El spune un cuvant infricosator catre Israel si vesteste Biserica Neamurilor: "Amin zic voua, nici in Israil n-am aflat atata credinta. Insa zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sedea odihnindu-se cu Avraam, si cu Isaac si cu Iacov intru imparatia cerurilor. Iar fiii imparatiei se vor scoate la intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plangere si scrasnirea dintilor”.

 

Si de indata fu tamaduita sluga. Dar intr-un fel pe masura credintei sutasului: "fie tie dupa credinta ta”. Sutasul a dobandit harul!