Vindecarea Slabanogului din Capernaum

Duminica, 31 martie, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.

Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.

Si au venit la El, aducand un slabanog pe care-l purtau patru insi.

Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.

Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!

Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:

Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?

Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?

Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?

Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.

Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.

 

(Marcu II, 1-12. Duminica a doua a Sfantului si Marelui Post)

 

Evanghelia de astazi, parca dorind sa contrazica gandirea lumii contemporane, ne dezvaluie faptul ca multe dintre cele ce ni se intampla sunt consecintele pacatelor noastre, care degradeaza relatia cu Dumnezeu. Nu ca divinitatea ne pedepseste sau ne obliga sa ne indreptam atentia catre cele vesnice, ci legatura tot mai dificila de stabilit cu Dumnezeu, din pricina indepartarii prin pacat, are urmari concrete si dureroase in viata noastra.

 

Legatura dintre pacat si suferinta umana este o idee tot mai respinsa astazi. Putem sa nu vedem si sa nu marturisim faptul ca degradarea morala - pacatul - este cauza crizelor de orice fel. Evanghelia se pozitioneaza insa evident si ferm in opozitie cu tendintele majore dominante in lumea de astazi: fie ca este vorba despre supralicitarea obsesiva a placerilor materiale si trupesti, fie a suficientei de sine a sistemelor de organizare si asigurare economica, fie de creditarea solutiei financiare pana la subjugarea asfixianta fata de ea, fie de alunecarea spre un individualism atroce si sinucigas, fie de exacerbarea mizei vizibilitatii, prin publicitate si propaganda adica printr-o desantata si fara limite lauda de sine.

 

Este o legatura imediata si stransa intre pacat si suferinta, iar Evanghelia de astazi ne arata tocmai acest lucru. Putem intelege aceasta legatura numai in conditiile in care intelegem faptul ca inceputul si suportul existentei omenesti este unul duhovnicesc, sufletesc; ca materia din noi, biologia noastra, fizicul nostru exprima o realitate, o existenta spirituala sau duhovniceasca. In conditiile in care intelegem ca noi existam la nivel sufletesc si ne exprimam la nivel trupesc, daca vreti.

 

Pacatul este tocmai o modificare negativa la nivelul functionarii suportului sufletesc sau duhovnicesc al existentei noastre. Pacatul este un atentat la adresa lumii noastre sufletesti, o violentare a componentei duhovnicesti a firii noastre. Este o scurtcircuitare a legilor care guverneaza bunul mers al vietii noastre sufletesti. Asa cum te doare cand, din intamplare, calci intr-o groapa si iti rupi piciorul, tot asa ar trebui sa te doara sufleteste cand minti pe cineva, sau cand inseli, etc. Sunt multi oameni care simt durere sufleteasca atunci cand, cu voie sau din greseala, fac astfel de lucruri. Dupa cum sunt si semeni de-ai nostri care nu simt nici o suferinta in astfel de situatii.

 

Dar asta nu inseamna ca pacatul nu le afecteaza fiinta lor duhovniceasca. Le-o afecteaza pana cand o perverteste intru totul si percep raul drept bine. Pacatul este un esec existential. De altfel, cuvantul folosit in greceste pentru pacat, amartia, inseamna etimologic esec, neatingerea tintei. Ce inseamna esec? Inseamna ca un lucru care, conform firii lui, trebuie sa se intample intr-un anumit fel, se intampla altfel, se intampla gresit, sau, pur si simplu, nu-si mai implineste rostul.

 

De aici si degenerarea sau pervertirea (slabanogirea) trupului, ca o consecinta a pacatului sufletesc…