Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 20 octombrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
Si au ajuns cu corabia in tinutul Gerghesenilor, care este in fata Galileii.
Si iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte.
Si vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui.
Caci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon, in pustie.
Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele?
Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el.
Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. Si era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte.
Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit.
Si, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat. Iar pazitorii vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate.
Si au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus si s-au infricosat.
Si cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul.
Si L-a rugat pe El toata multimea din tinutul Gerghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie, S-a inapoiat. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El.
 Iisus insa i-a dat drumul zicand: Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu.
Si a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus..
 (Luca VIII, 26-39. Duminica a XXIII-a dupa Rusalii)


Am auzit astazi cum Domnul a izgonit diavolii din acesti oameni si cum ei si-au revenit din nebunia lor, din posedarea lor diavoleasca. Ce este diavolul? Diavolul este dementa desavarsita, nebunia desavarsita, caci diavolul este luptator impotriva lui Dumnezeu. Se scoala impotriva lui Dumnezeu, se lupta cu Dumnezeu – iata, acesta este diavolul.

Din Arhanghel devine diavol. Nu vreau Adevarul dumnezeiesc vesnic, vreau sa fiu independent de Dumnezeu, independent de Adevarul Sau, independent de Dreptatea Sa, independent de Legile Sale! Iata, diavolul nu este nimic altceva decat in intregime nelegiuire, in intregime independenta de Dumnezeu, si aceasta inseamna independenta de Dreptate, independenta de Adevarul dumnezeiesc, independenta de Vesnicie, de toate bunatatile dumnezeiesti. In diavol totul este contrar: ceea ce este cel mai de seama in viata si in lume – si acesta este Dumnezeu ceea ce este cel mai important, el a proclamat ca cel mai putin important. A proclamat Dreptatea dumnezeiasca ca nedreptate si Adevarul dumnezeiesc ca minciuna; Bunatatea dumnezeiasca a proclamat-o ca rau; a dat la o parte tot ceea ce este dumnezeiesc si prin aceasta a devenit diavol. Vai, tot asa si noi, oamenii din aceasta lume, mica faptura omeneasca, atunci cand incepem sa respingem tot ceea este dumnezeiesc, ne umplem treptat de energii diavolesti, treptat omul se transforma in demon.

Iata pilda din Sfanta Evanghelie de astazi. Diavolul ii stapanea in asa masura pe cei doi oameni, incat ei nu erau in stare sa gandeasca drept si firesc, normal, nici sa simta, nici sa lucreze.

Fiecare luptator impotriva lui Dumnezeu se afla de fapt intr-o calatorie catre aceasta, catre dementa, catre nebunie. Astfel, diavolul s-a facut din Arhanghel demon. Cum a devenit din cel dintai inger al lui Dumnezeu, diavol? Cu mandria s-a inaltat cel dintai Arhanghel al lui Dumnezeu, purtatorul de lumina, ca sa-L poata substitui pe Dumnezeu, ca sa ocupe locul lui Dumnezeu (Isaia 14, 12-15); si cand aceste ganduri au imparatit intru el, au stapanit fiinta sa, el s-a pravalit din inaltimile Ceresti in adancul iadului. Intru el totul s-a dat peste cap, totul si el a devenit duh intunecat al raului, duhul negru al mortii, stapanul iadului intunecat si groaznic. Daca omul urmeaza aceeasi cale, aceasta conduce la acea nebunie, la acea iesire din minti.

Cand in om, in sufletul sau, da buzna mandria, si cand ea incepe sa se manifeste in forta, atunci se intampla ceva cumplit in sufletul omului mandru si arogant, atunci el se desparte de Dumnezeu, sta  impotriva lui Dumnezeu si treptat innebuneste, treptat devine nebun.

De aceea se tem astazi oamenii de nebuni – pentru ca nu sunt in acelasi duh. Iar pentru o lume tot mai nebuna, refugiul celor mai aprigi propovaduitori ai Domnului este „nebunia pentru Hristos”, pe care multi sfinti si-au asumat-o de-a lungul timpului…