Umblarea pe mare a Mantuitorului si potolirea furtunii

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 25 august 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

"Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor.
Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur.
Si, facandu-se seara, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva.
Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare.
Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat.
Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!
Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa.
El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus.
Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma!
Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?
Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul.
Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului."  (Matei XIV, 22 - 34. Duminica a IX-a dupa Rusalii)


Multe minuni a facut Domnul nostru, Iisus Hristos, pentru ca noi sa credem cu adevarat in puterea si in dragostea Sa pentru noi. Odata, pe cand se afla intr-o corabie pe mare, impreuna cu ucenicii sai, s-a starnit o furtuna infioratoare. Vantul sufla cu atata putere, incat marinarii nici nu puteau sta in picioare pe puntea corabiei, iar valurile, inalte cat casa, se repezeau cu furie izbavind in micuta corabie si azarlind-o de colo colo peste intinderea nesfarsita de apa. Nu se vedea malul, oricat de departe, iar pescarii si-au pierdut orice speranta de a mai scapa cu viata din prapadul acela. Speriati l-au rugat pe Mantuitor sa ii scape. Acesta, privindu-i cu intelegere si blandete, le-a raspuns:

- De ce va temeti? Unde va este credinta? Trebuie sa aveti incredere in Dumnezeu si in puterea Sa! Cereti din suflet si rugaciunea voastra va fi ascultata!

Apoi a privit in zare si a poruncit vantului sa inceteze si marii sa nu-si mai ridice valurile impotriva lor. si, prin minune, intr-o clipa marea s-a linistit si nici o briza nu mai sufla peste luciul apei.

De aceea, in viata, nimeni nu trebuie sa-si piarda speranta si increderea in Dumnezeu. Oricat de grele ar fi clipele prin care trecem, Dumnezeu ne vede credinta si efortul, ne intareste si ne scapa de primejdie. Noi nu trebuie decat sa avem credinta si sa ne rugam din suflet, si atunci “furtuna” din sufletul nostru dispare ca prin minune, lasand loc pentru pace si liniste.