Tamaduirea femeii garbove

 

Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata. 

Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; 

Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. 

Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. 

Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: 

Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! 

Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? 

Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei? 

Si zicand El acestea, s-au rusinat toti care erau impotriva Lui, si toata multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El. 

 (Luca XIII, 10 - 17. Duminica a XXVII-a dupa Rusalii)

 

Evanghelia de astazi este despre fatarnicie si despre starea lumii in care traim.
 

Mantuitorul cearta direct si pe fata pe fatarnicii de atunci, iar prin ei si pe cei din vremea noastra. Mantuitorul Hristos a avut doua feluri de ascultatori: o mare multime, sincera, care ii sorbea cuvintele cu uimire, cu bucurie, cu multa dragoste, si o alta ceata, cu mult mai mica, facuta din carturari si farisei care Il pandeau pretutindeni si ii puneau fel de fel de intrebari, intinzandu-I felurite curse, ca sa-L poata prinde in cuvant. La rautatea si vicleniile lor, Iisus le raspundea adeseori cu bunatate si cu o logica mai mult decat fireasca, iar uneori ii mustra cu mare asprime, reducandu-i pe toti la tacere - dar aceasta tacere acoperita cu rusine era incarcata cu o ura si mai apriga impotriva Lui.
 

Nu ravna pentru Lege si pentru pazirea sambetei il umplea de manie pe mai marele sinagogii, ci invidia si ura pe care le avea fata de Iisus care prin cuvintele si faptele Sale uimitoare atragea asupra Sa pretuirea si admiratia multimilor. Aceasta este fatarnicia - sa folosesti pretexte pertinente pentru a justifica o atitudine incorecta.
 

Pentru noi insine gasim intotdeauna justificare si indulgenta, indiferent cat de reprobabile ar fi actele noastre. In schimb, pentru ceilalti nici atunci cand sunt evidente circumstantele atenuante nu gasim intelegere. Daca mai marele sinagogii s-ar fi gandit la femeia garbova si s-ar fi bucurat pentru vindecarea ei, ar fi gandit el o justificare pentru faptul ca aceasta s-a intamplat in zi de sambata. Dar nu-i pasa de femeia bolnava.
 

Pe de alta parte era potrivnicia la adresa Mantuitorului Hristos, Caruia Ii cautau motive cu orice prilej. Apoi, culmea egoismului este sa nu te bucure indreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru ca dispare o marturie a faptului ca tu esti sanatos.
 

Insa femeia garbova este expresia lumii intregi, suferinda de boala egoismului, atat de garbivita ca nu mai poate ridica ochii spre cer, fiind aplecata definitiv spre pamanat. Si fiind aplecata spre pamanat, este tot mai preocupata de tot ceea ce este lumesc, pamantesc, material, concentrata tot mai mult sa-si diversifice micuta lume, sa-si creeze un univers propriu, confortabil si exclusivist. Garbovirea nevazuta este adancul nestiut al patimilor in care lumea de langa noi si din noi traieste azi.

Doar Hristos o poate tamadui, iar in masura in care ea ii iese in cale si Il roaga sa o ajute, isi va indrepta ochii spre cer, se va tamadui si va putea sa revina la starea initiala, in care a fost creata, pentru a se putea indrepta spre Dumnezeu, calea pentru care a fost creata.