Pilda Talantilor

Duminica, 10 februarie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.

Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.

Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.

Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.

Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.

Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.

Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.

Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.

Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.

Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?

Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.

Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.

Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.

(Luca XXV, 14-30. Duminica a XVI-a dupa Rusalii)

 

Pilda Talantilor, sau a darurilor duhovnicesti cu care Dumnezeu a inzestrat sufletul, e foarte graitoare in privinta inegalitatii firesti dintre oameni. Daca Dumnezeu a facut inegalitatea, inseamna ca asa e bine, inseamna ca inegalitatea este mai decat egalitatea. Dumnezeu creeaza inegalitatea spre binele omului, dar acesta nu-si da seama ca este buna.

 

Dumnezeu creaza inegalitatea pentru ca este frumoasa, dar omul nu-si da seama de frumusetea ei. Dumnezeu creaza inegalitatea din iubire, care ea insasi creste si se hraneste din inegalitate - dar oamenii nu vad iubirea din ea.
 

Orbia se razvrateste impotriva vederii, nebunia impotrivii intelepciunii, raul impotriva binelui, uratul impotriva frumosului, ura impotriva dragostei. Adam si Eva s-au dat pe mana Satanei ca sa ajunga deopotriva cu Dumnezeu. Cain l-a ucis pe fratele sau Abel pentru ca jertfele lor nu erau deopotriva de placute lui Dumnezeu.

 

De atunci si pana acum pacatosii sunt in razboi cu inegalitatea. Iar inegalitatea din lume se resfrange in egalitatea din vesnicie: desi castigul adus de primii doi robi este diferit, stapanul ii rasplateste la fel: “Intra in bucuria stapanului tau!” De fapt, stapanul nu rasplateste cantitatea efortului depus in slujba sa, cat spiritul in care s-a lucrat. Pedeapsa primita de robul cel lenes este una din cele mai teribile avertismente pe care le gasim pe paginile Scripturii: el este aruncat in intunericul de afara, departe de fata stapanului, lasat sa piara in mijlocul regretelor tardive, al lacrimilor si al groazei mortii a doua.

 

Mantuitorul nu ne-a dat aceasta pilda doar ca sa vedem inegalitatea dn viata noastra. El ne-a dat-o pentru a o trai in practica vietii noastre. Noi, biserica Sa, am primit de la Domnul toate valorile inestimabile ale Evangheliei, valori pe care Mantuitorul le-a castigat dupa o viata intreaga de truda si lupte cu ispita pe acest pamant. Noua, pacatosilor, ne-a fost acordata o incredere atat de mare, incat tot ce a avut mai de valoare, Dumnezeu ne-a incredintat pentru a fi folosit spre binele semenilor nostri.