Iubirea vrajmasilor

Duminica, 29 septembrie 2012, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; 

Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. 

Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. 

Si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai. 

Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. 

Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. 

(Luca VI,31-36. Duminica a XIX-a dupa Rusalii)

 

Evanghelia de astazi este una dintre cele mai importante pericope evanghelice, temelie a credintei noastre. Ea este impopulara si incomoda, in acelasi timp. In primul rand pentru ca minimalizeaza niste valori in care am fi sperat ca ne puteam regasi si noi mai usor. In al doilea rand, pentru ca porunca aceasta este atat de grea - pentru cei mai multi iubirea de vrajmasi fiind cu neputinta de implinit. 

 

Pe de o parte, deci, Evanghelia minimalizeaza virtutile aflate la indemana noastra (Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea?): omenia, iubirea celor dragi, cinstea si dreptatea.

 

Pe de alta parte, Mantuitorul Hristos ne indeamna sa iubim pe cei ce ne doresc sau ne fac rau (Iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut!), aratandu-ne totodata care este adevarata virtute! 

 

Aceasta este invitatia la o traire a credintei crestine pozitiva si lucratoare, savarsind mai intai noi ceea ce am dori sa primim de la cei din jurul nostru!

 

 

"Doamne, binecuvanteaza pe vrajmasii mei!

Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem.

Ei au marturisit in locul meu pacatele mele in fata lumii.

Ei m-au biciuit, cand eu m-am crutat de biciuire.

Ei m-au chinuit atunci cand eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci cand eu m-am magulit pe mine insumi.

Ei m-au scuipat atunci cand eu m-am mandrit cu mine insumi.

Cand eu m-am facut intelept, ei m-au numit nebun.

Cand m-am facut puternic, ei au ras de mine ca de un pitic.

Cand am vrut sa conduc pe oameni, ei m-au impins inapoi.

Cand m-am grabit sa ma imbogatesc, ei m-au smucit inapoi cu mana de fier.

Cand m-am gandit sa dorm linistit, ei m-au trezit din somn.

Cand mi-am zidit casa pentru viata lunga si linistita, ei au rasturnat-o si m-au izgonit afara. 

Intr-adevar, vrajmasii m-au dezlegat de lume si mi-au prelungit mainile pana la vesmantul Tau.

 

Binecuvanteaza Doamne pe vrajmasii mei!

Binecuvanteaza-i si-i inmulteste; asmute-i si mai mult impotriva mea, ca fuga mea spre Tine sa fie fara intoarcere; ca sa se rupa nadejdea mea in oameni ca panza de paianjen; ca smerenia sa imparateasca deplin in inima mea; ca inima mea sa devina mormantul celor rele.

Ca toata comoara mea sa o aduni in ceruri.

Ah, de m-as elibera odata de autoamagire, care m-a incalcit intr-o mreaja cumplita a vietii inselatoare!

Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume: ca omul nu are pe pamant vrajmasi afara de sine insusi.

Doar acela uraste pe vrajmasi, care nu stie ca vrajmasii nu sunt vrajmasi, ci prieteni severi.

De aceea, Doamne, binecuvanteaza pe prietenii si pe vrajmasii mei!

Sluga blestema pe vrajmasi, caci nu stie, iar Fiul ii binecuvanteaza, caci stie.

Fiul stie ca vrajmasii nu pot sa se atinga de viata lui.

De aceea, El paseste liber intre ei si se roaga lui Dumnezeu pentru acestia.

Doamne binecuvanteaza pe vrajmasii mei!

Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem!"

 

Sfantul Nicolae Velimirovici