Iubirea vrajmasilor

Duminica, 29 septembrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea;

Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei.

Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac.

Si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai.

Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai.

Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv.

(Luca VI, 31-36. Duminica a XIX-a dupa Rusalii)
 

Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atat de simple, atat de firesti, incat atunci cand omul aude pentru intaia oara ca trebuie sa se poarte astfel, se simte chiar stingherit. “Cum de nu m-am gandit singur la asta pana acum?” – se intreaba el. Dar tot ce este mare este simplu. Toata invatatura lui Hristos e neasemuit de simpla. Ea este indreptata catre oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminatori ai intregii lumi.
 

Lui Hristos I-au urmat in primul rand cei mai simpli oameni, fiindca orice cuvant al lui Hristos este simplu si uimitor de accesibil. Toata invatatura Lui parca s-ar intelege de la sine - si totusi, ce departe sta viata noastra de implinirea acestor cuvinte simple, acestor mari porunci ale lui Hristos!
 

Cat de rar se intampla sa ne purtam cu oamenii asa cum am vrea sa se poarte ei cu noi! Asteptam de la oameni stima, iar noi ii injosim; asteptam sa fim ajutati la nevoie, dar nu ne gandim niciodata sa ajutam aproapelui cand avem indestulare materiala.
 

Doar un adevarat crestin este iubitor de aproapele si, mai ales, de vrajmasi. Intelegerea superioara a lumii si a realitatii ei ultime te face sa depasesti micimea de zi cu zi a vietii pamantesti.
 

Sfantul Nicolae Velimirovici asa se ruga pentru vrajmasi:

“Doamne, binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem! Vrajmasii m-au impins si mai mult spre Tine, in bratele Tale, mai mult decat prietenii. Acestia m-au legat de pamant si mi-au rasturnat orice nadejde spre pamant. Vrajmasii m-au facut strain fata de imparatiile pamantesti si un locuitor netrebnic, fata de pamant. Precum o fiara prigonita, asa si eu, prigonit fiind, in fata vrajmasilor, am aflat un adapost mai sigur, ascunzandu-ma sub cortul Tau, unde nici vrajmasii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu. Doamne, binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem. Ei au marturisit in locul meu pacatele mele in fata lumii. Ei m-au biciuit, cand eu m-am crutat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci cand eu am fugit de chinuri“.