Invierea fiicei lui Iair

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 27 octombrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

"Si iata a venit un barbat, al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii.
Si cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa Lui, Caci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte.
Si, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata,
Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei.
Si a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine?
Dar toti tagaduind, Petru si ceilalti care erau cu El, au zis: Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine.
Si, femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata.
Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.
 Si inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul.
Dar Iisus, auzind, i-a raspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbavi.
Si venind in casa n-a lasat pe nimeni sa intre cu El, decat numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatal copilei si pe mama.
Si toti plangeau si se tanguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme.
Si radeau de El, stiind ca a murit. Iar El, scotand pe toti afara si apucand-o de mana, a strigat, zicand: Copila, scoala-te!
Si duhul ei s-a intors si a inviat indata; si a poruncit El sa i se dea sa manance. Si au ramas uimiti parintii ei. Iar El le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat."
 (Luca VIII, 41-56. Duminica a XXIV-a dupa Rusalii)


Plecand de la deosebirea de limbaj si de conceptie prin care Mantuitorul Hristos numeste moartea somn, as vrea sa meditam fiecare dintre noi si sa incetam odata pentru totdeauna sa mai privim moartea ca pe marea catastrofa ce ne-ar arunca — spun unii — in neant, in nonexistenta. Motivul pentru care Hristos a primit sa faca minunea invierii fiicei lui Iair a fost acela ca sa ne arate tuturor ca la Dumnezeu nu moartea are ultimul cuvant.

Pentru necredinciosi toate acestea starnesc, poate, si astazi zambete, dar, pentru noi, cei care credem cu toata taria in viata de dincolo, ele ne intaresc credinta ca Dumnezeu este deopotriva Stapanul vietii si al mortii. Hristos a numit moartea somn, iar Biserica, peste veacuri, a numit locul de odihna a celor adormiti „cimitir” care in limba greaca inseamna „loc de dormit”, adica „dormitor” (de la verbul kimamai = a dormi]. Este locul unde, trupeste, adormitii robii lui Dumnezeu se odihnesc, in timp ce sufletele lor continua sa traiasca o noua viata, de unde a si fost chemata fiica lui Iair astazi.

Iata cum gandea Hristos si iata cum se justifica „limbajul” si modul Sau diferit de exprimare. Ce au facut oamenii care nu s-au putut ridica pana la intelepciunea cuvintelor Sale? L-au luat in ras. Iar lucrul acesta, din pacate, s-a perpetuat peste veacuri si in mintile si conceptiile multora dintre semenii nostri, care de multe ori au luat in ras si au batjocorit persoana si invatatura Mantuitorului Hristos, socotindu-o nedemna de luat in serios, perimata, retrograda sau chiar paguboasa.

Ei bine, gestul acesta, de a se rade de Hristos, nu este un incident singular in activitatea Sa. Aduceti-va aminte ca inca de la inceputul propovaduirii Sale s-a incercat discreditarea si compromiterea persoanei Mantuitorului si a invataturii Sale.

In evanghelia de astazi, asadar, oamenii au ras de Hristos cand le-a spus: „Nu plangeti; copila n-a murit, ci doarme” L-au privit cu neincredere, cugetand daca nu cumva au gresit adresandu-se acestui Invatator. Domnul insa refuza sa intre in vreun dialog cu cei care L-au luat in ras, dar face un lucru care ii lasa pe toti inmarmuriti: „apucandu-o de mana pe copila, a strigat: Copila, scoala-te! Si duhul ei s-a intors si a inviat indata”, aratand prin aceasta ca, pentru El, moartea este, totusi, somn…

Iar aceasta realitate o vedem foarte elocvent in ramasitele pamantesti ale oamenilor sfinti, care rodesc si lucreaza in lume si dupa moartea lor. Sfintele moaste sunt dovada faptului ca cei care fac in lumea aceasta voia lui Dumnezeu nu dispar, ci trec intr-o realitate mai buna, de unde continua sa ne ocroteasca si sa se roage pentru oameni. Este si cazul Sfantului Cuvios Dimitrie cel nou, care astazi primeste, pe Colina Bucuriei a Catedralei Patriarhale, cinstirea a mii de credinciosi. Binecuvantarea si sfintenia pe care sfintele lui moaste le transmit lucreaza in viata noastra, adeverind ca moartea nu este decat o altfel de existenta…