Inceputul propovaduirii Domnului

Duminica, 13 ianuarie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

12. Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.

13. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali,

14. Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:

15. "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;

16. Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit".

17. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.

(Matei IV, 12 - 17. Duminica dupa Botezul Domnului)

 

Ceea ce surprinde in Evanghelia de astazi este contrastul pe care ni-l infatiseaza evanghelistul - lumina care biruieste intunericul, aducand mangaiere celor care pana atunci traiau in bezna. Evident, este vorba de intunericul spiritual si de lumina duhovniceasca pe care Hristos o aduce tuturor celor care cred in El.
 

Ca sa intelegem cu adevarat aceste cuvinte, s-ar cuveni sa pornim de la intuneric. Poporul cel ce sedea in intuneric a vazut lumina mare. E greu pentru noi, cei obisnuiti cu lumina, sa intelegem ce inseamna intunericul. In timpul unei pene de curent, cand tot cartierul era cufundat in bezna, abia deosebeai silueta blocurilor in noapte si doar imaginatia forma realitatea din jur. In intuneric adevarul este deformat, omul orbecaie, bajbaie si este inselat, nu de putine ori suferind din aceasta cauza.
 

Este un lucru mare sa intelegem ce inseamna bezna, ce inseamna intunericul si ce inseamna a trai si a locui in intuneric. Cred ca mai usor decat noi ar intelege acest cuvant cei care traiesc la poli, pentru ca ei stiu ce inseamna un intuneric ce tine multa vreme,o luna, doua trei sau mai multe, un intuneric care pare ca nu se mai sfarseste.
 

Este uimitor cand, intr-o asemenea bezna, aprinzi o lumanare sau numai un chibrit. Lumina care, obisnuit, este nesocotita si dispretuita, in acea bezna apare uimitor de puternic. Dar ganditi-va ce inseamna ca intr-o asemenea bezna, intr-un asemenea intuneric, mai ales cand este vorba de un intuneric ce dureaza de mii de ani, sa rasara dintr-o data lumina cea mare a lui Hristos. Cat de noua este lumea, cat de schimbate sunt toate lucrurile atunci cand lumina cu putere se revarsa peste tinutul care inainte era stapanit de intuneric. Este un lucru minunat si este lucrarea lui Hristos. Si aici suntem la hotarul dintre credinta si necredinta, dintre asezarea lui Hristos si lepadarea de Hristos.
 

Hristos a fost deseori numit in Evanghelie lumina lumii, caci spune Sf. Ioan Evanghelistul Intru El era viata, si viata era lumina oamenilor si lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a cuprins-o sau in lume era, si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut, intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu l-au primit sau lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.
 

Menirea textului de astazi este sa ne trezeasca si noua, in suflet, intrebarea: Este Hristos lumina vietii noastre? In functie de acest raspuns vom trai viata noastra viitoare…