Fiul Risipitor

 

Si a zis: Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: 

Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea. 

Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. 

Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. 

Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea. 

Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! 

Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meusi-i voi spune: Tata, am gresit la cersi inaintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. 

Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sausi i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. 

Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea tasi nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; 

Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim; Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.

Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. 

Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit,si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. 

Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujescsi niciodata n-am calcat porunca ta. 

Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. 

Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu minesi toate ale mele ale tale sunt. 

Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. 
 

(Luca XV, 11-32. Duminica a XXXIV-a dupa Rusalii)

 

Evanghelia de astazi este un text plin de invataturi, prezentandu-ne in egala masura rabdarea, iertarea si bucuria tatalui ca i s-a intors fiul cel ratacit, dar si pocainta acestuia din urma. Dar contrastante sunt atitudinile celor doi fii, care simbolizeaza intreaga omenire: unul care, in prima parte a pericopei evanghelice este pacatos, dar care apoi se reabiliteaza, iar altul "drept”, dar care, in pofida "dreptatii” lui, ramane afara de Imparatie - pentru ca ospatul si bucuria pe care tatal a gasit de cuviinta sa le pre­gateasca fiului pocait inseamna Imparatia Cerurilor.
 

Fiul cel desfranat "isi vine in sine”. Isi vine in fire si isi da seama ca a gresit; realizeaza ca a ajuns un netrebnic si intelege ca trebuie sa se intoarca numaidecat la tatal sau, si nu oricum, nu povestindu-i si bravand cu "ispravile” sale, ci zicandu-i: "Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai“.
 

In antiteza, fiul cel mare nu a exagerat nicio clipa cand a spus tatalui sau: "Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata nu ti-am calcat porunca”. Adevarat graia. Si cu toate acestea, el este personajul nega­tiv din evanghelia de astazi. Unde greseste acest "drept” care nu si-a suparat niciodata parintele? Greseste prin neputin­ta de a se bucura impreuna cu tatal sau si, mai ales, cu fratele lui care, pierdut fiind s-a mantuit. In loc sa se bucure, acesta "s-a maniat”, zice evanghelia, si a ramas afara.
 

Iata si legatura dumincii trecute, a Vamesului si fariseului, cu cea de astazi - judecarea aproapelui care nu este ca noi, nu pastreaza aceeasi randuiala si, totusi, primeste mila si iertarea lui Dumnezeu, luand plata inaintea noastra, a celor care ne credem mai indreptatiti in fata Lui.
 

Parabola de astazi, devenita atat de prezenta in mentalitatea oamenilor incat a dat nastere multor acte de arta, ne arata in fiul risipitor intregul tablou al patimilor: superficialitatea, neseriozitatea, independenta fata de Dumnezeu - regasim atitudinea multor tineri de azi. Fiul cel mic a crescut in casa parinteasca. Ajungand la anii tineretii,si-a inchipuit ca deja casa parinteasca era prea stramta pentru el. I se parea neplacut sa traiasca sub conducerea tataluisi sub supravegherea mamei, dorea sa-si imite colegii, care se dedau galagioaselor placeri ale lumii. Este modul foarte la indemana in lumea de azi in care tinerii inteleg sa-si consume foarte repedesi foarte ieftin energiile cu care Dumnezeu i-a inzestrat.
 

Sa nu scapam insa din vedere, niciodata, finalul acestei parabole si posibilitatea venirii in sine a oricarui ratacit…