Femeia cananeeanca

Duminica, 2 februarie 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Si iesind de acolo, a plecat Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. 

 

Si iata o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon. 

 

El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra. 

 

Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma. 

 

El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.  

 

Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. 

 

Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela.

 

 (Matei XV, 21-28. Duminica a XVII-a dupa Rusalii)

 

Intalnirea Mantuitorului cu femeia cananeeanca este un prilej pentru noi sa reflectam la modul in care intelegem rugaciunea noastra si a altora. Pentru ca acest episodevanghelic, pe langa faptul ca impresioneaza prin profunzimea sentimentului matern sau prin aparenta duritate cu care Hristos trateaza pe cel ce vine la Sine, dezvaluie modul in care trebuie facuta rugaciunea, iar daca implinirea acesteia nu vine imediat, trebuie sa pricepem taina pe care Dumnezeu o lucreaza cu noi.

 

Femeia cananeeanca este model de om rugator pentru ca intruchipeaza mai multe calitati decat orice alt personaj biblic: mai intai credinta neclintita nici de ignorare, nici de respingere sau refuz, nici de declinarea competentei sau de ocara Domnului. Apoi, vedem staruinta ei, smerenia cu care se roaga, dragostea dezinteresata fata de cea pentru care mijloceste, curajul si bunacuviinta cu care insista la Hristos si, nu in ultimul rand, inteligenta cu care raspunde cercetarii Domnului.

 

Si toate acestea nu in zadar, caci primeste cel mai frumos raspuns din partea lui Hristos: nu doar implinirea cererii, nu numai vindecarea fiicei sale, ci aprecierea credintei si a modului de a se ruga - O, femeie, mare este credinta ta! Sunt cuvinte unice rostite de Hristos!

 

Nici unei femei nu i se adreseaza asa si nici apostolilor nu le lauda credinta astfel! Ravna si jertfelnicia ei au adus unei femei de alt neam mantuirea sa si a casei sale.

 

Iar astazi, cand praznuim Intampinarea Domnului, sarbatoare ce aminteste de aducerea la Templul din Ierusalim a pruncului Hristos la implinirea a 40 de zile, aceastaevanghelie ne intareste convingerea ca parintii trupesti si cei sufletesti au mare responsabilitate pentru fiii lor. Ei raspund inaintea lui Dumnezeu, cu care sunt impreuna lucratori pentru mantuirea copiilor, de ceea ce fac pentru sufletele lor.

 

Parintii sunt datori sa-i aduca pe copii la Hristos, daca nu fizic, prin prezenta lor in Biserica (asemenea prezentei lui Hristos in templu), cel putin spiritual, prin aducerea lor in rugaciune inaintea lui Dumnezeu (precum femeia cananeeanca pe fiica ei la Hristos). Altfel, absenta copiilor va acuza pe parinti inaintea lui Hristos. Caci multe din relele copiilor sunt cauzate de lipsa rugaciunii parintilor catre Dumnezeu, ca si de lipsa comunicarii intre parinti si copii. 

 

Iar cand nu mai poti vorbi cu fiul tau despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fiul tau!