DUMINICA A CINCEA DUPĂ RUSALII - VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZAȚI DIN GADARA

Duminică, 12 iulie 2020, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 

Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.

Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.

Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.

Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.

Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele?

Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.

Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte.

Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.

Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.

Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.

Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.

Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El.

 Iisus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.

Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus..

 (Luca VIII, 26-39. Duminica a V-a după Rusalii)

 

După ce a săvârșit multe minuni în Capernaum, Mântuitorul a trecut marea dincolo, în Ținutul Gherasa şi Gadara, unde, pe lângă evrei, locuiau și mulți păgâni. Li se zicea ghergheseni şi gadareni. Pe când se apropia de porțile cetății, a întâlnit doi demo­ni­zați. Comportamentul lor fioros aducea multă tulburare oamenilor din locul acela. Nu puteau fi controlați. Nu ascultau de nimeni. Nu dialogau. Nu purtau haine. Nu locuiau în case, ci prin morminte.

Văzându-L de departe pe Mântuito­rul Hristos, I-au adresat cuvintele: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinu­iești?” (Matei 8, 29) 

Observăm cu uimire că demonii cred, se cutremură și mărturisesc dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, spre deosebire de unii oameni, de atunci sau de acum, care Îi tăgăduiesc existența și lucrarea. Demonii recunosc că va veni o vreme când ei, fiii întunericului, vor fi așezați în locul pregătit de Dumnezeu pentru neascultare și mândrie. 

Nu prea departe de ținutul Gherasa și Gadara, Mântuitorul a vindecat un îndrăcit în sinagoga din Capernaum. În timp ce vorbea celor prezenți, cel îndrăcit a venit în mijlocul mulțimii și a strigat către Domnul: „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu” (Luca 4, 34). Diavolul Îl cunoștea pe Fiul, Unul din Treime, fiind cândva față în față, împreună cu Tatăl și cu Duhul înainte de răzvrătirea îngerilor, în vremea când dăinuia armonia dinaintea mândriei și căderii lui Lucifer. 

Demonii au recunoscut în Mântuitorul Iisus Hristos pe Fiul lui Dumnezeu și iată că I se închină, dincolo de ura lor! Totuși strigă cu glas tare, știind că va veni o zi când vor plăti pentru neascultarea și abaterea de la poruncile pe care trebuiau să le împlinească înaintea lui Dumnezeu.

Noi, oamenii, care Îi datorăm recunoștință și doxologie permanentă lui Dumnezeu, tăgăduim și adesea suntem indiferenți sau grăbiți, însă Dumnezeu face ca și îngerii căzuți să-L mărturisească, așa cum L-au mărturisit la Gadara. 

Fericitul Ieronim, într-un comentariu, ne spune că, atunci când tăgă­duim sau uităm să mărturisim marea Sa iubire față de noi, Dumnezeu găseș­te pe altcineva. În cazul acesta, aproa­pe incredibil și neașteptat, tocmai demonii au mărturisit faptul că Mântuitorul Hristos, la sfârșitul veacurilor, îi va judeca și îi va trimite în întune­ricul cel mai dinafară, gătit diavolului și slujitorilor lui, după cum citim în Evanghelia după Sfântul Matei (capitolul al 25-lea).

Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba cărora ne asemănăm, celor din Gadara, care au cerut Mântuitorului să plece pentru că au pierdut câștigul bun, adică un profit sigur, sau celor vindecați de Mântuitorul, care au cerut să rămână lângă El. 

Oamenii sunt mari și puternici când se roagă, când stau în genunchi, întrucât legătura noastră cu Dumnezeu o împlinim prin rugăciune și smerenie. Lupta împotriva celui rău o putem duce prin ajutorul lui Dumnezeu, cu puterea sfintei și de viață făcătoarei Cruci, cu ajutorul smereniei și al altor virtuți creștine. 

Prezența cuiva în biserică este primul semn că dorește o legătură puternică cu Dumnezeu, iar absența de la biserică și puțina rugăciune sunt pact cu diavolul, care întinde oriunde curse, având pentru fiecare un mește­șug aparte, chiar și pentru cei care urcă o treaptă, sau mai multe, pe scara care duce către desăvârșire.