Duminica Vamesului si a Fariseului

Duminica, 24 februarie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

“9. Zis-a Domnul pilda aceasta:

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.

11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.

12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.

14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.”

 
(Luca XVIII, 9-14. Duminica a XXXIII-a dupa Rusalii)

 

Ce dascal al rugaciunii ni se face acest vames! Cum ne invata el ce sa cerem noi in rugaciune, si cum anume sa cerem: mila si iertare! Acest lucru sa-l cerem si noi, si este de ajuns: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului. Ce-ar fi fost crestinismul fara acest "miluieste-ma”? Orice! Sistem filosofic, sistem moral, orice, numai nu o religie care mantuieste sufletele, numai nu o religie care ne pune in relatie directa cu Dumnezeu, care ne face sa-L simtim pe Dumnezeu ca Tata al nostru.
 

Vamesul nu s-a comparat pe sine cu ceilalti. El s-a pus pe sine doar inaintea lui Dumnezeu. Ce ne-a invatat el pe noi prin aceasta? Un lucru foarte important: cand te pui la rugaciune, sa fii singur cu Dumnezeu, sa nu te compari pe tine cu nimeni, ci sa te raportezi numai la Dumnezeu. Si atunci vei observa ca distanta dintre tine si Dumnezeu este atat de mare, inca distanta dintre tine si ceilalti este foarte mica, insesizabila. Si de ce aceasta? Simplu: pentru ca, in realitate, toti oamenii au nevoie de iertare, toti oamenii au nevoie de mila pentru mantuire. Mai ales de mila. 
 

Iar Dumnezeu iarta deopotriva toate pacatele, si pe cele mici, si pe cele mari, cu aceeasi usurinta. Vrednicia noastra, dreptatea noastra, pretul care a fost pus pentru fiecare om si care a fost platit pentru fiecare dintre noi, este Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru l-a inteles vamesul si ne-a aratat noua chipul rugaciunii smerite. Si a castigat, a castigat viata. Ca spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Pe cand mandria, spune el, este moartea virtutilor si viata pacatelor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor.
 

Pilda vamesului si fariseului nu este despre doi oameni care se rugau in Templu, ci despre modul in care ne vede Dumnezeu atunci cand ne infatisam inaintea Lui si voim sa vorbim cu El, adica a sa ne rugam. Pentru ca atunci cand ne rugam infatisam Domnului inima noastra asa cum este in realitate, fara ascunzisuri si fara disimulari. Iar El ne cunoaste foarte bine…
 

Ca sa intelegem corect aceasta pilda, trebuie sa recunoastem fiecare dintre noi ca, pentru o clipa, ascultand textul Evangheliei, ne-am gandit ca noi nu suntem asemenea fariseului, care, la randul sau, spunea ca nu este asemenea vamesului, fapt pentru care a fost condamnat de Mantuitorul.
 

Asadar, fiecare dintre noi este, succesiv in viata sa, fie vames, fie fariseu. Important este sa pastram relatia sincera cu Dumnezeu, pentru ca altfel nici noi nu vom sti cand suntem vamesi si cand farisei !