Duminica Slabanogului de la Vitezda

Duminica, 26 mai 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. 

Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. 

In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. 

Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. 

Era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. 

Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? 

Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa,- ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. 

Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. 

Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. 

El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. 

Ei l-au intrebat: Cine este omul care zis: Ia-ti patul tau si umbla? 

Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. 

Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. 

Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.

 

 (Ioan V, I-XV; Duminica a IV-a dupa Pasti, a Slabanogului)

 

Pacatul nu vatama doar trupul, ci si sufletul. Uneori, lucrul e cat se poate de vadit; alteori, nu atat de vadit, dar adevarul ramane adevar, ca si bolile trupului sunt toate si intotdeauna urmare a pacatelor si pentru pacate. Pacatul se savarseste in suflet si il face bolnav de-a dreptul; insa daca trupul isi trage viata de la suflet, fireste ca un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viata sanatoasa.

 

Singur faptul ca pacatul aduce dupa sine intuneric sufletesc si urat are o inraurire nesanatoasa asupra sangelui, care este temeiul sanatatii trupesti; dar daca stai sa te gandesti ca el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vietii, si il pune pe om in potrivnicie fata de toate legile care lucreaza atat in el, cat si in natura, te vei minuna cum de ramane viu pacatosul dupa ce a pacatuit. Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care asteapta pocainta si intoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este dator, mai inainte de orice, sa se grabeasca a se curati de pacat si sa se impace in constiinta sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezeste si drumul lucrarii binefacatoare a medicamentelor. Am auzit ca era un doctor de seama care nu se apuca de tratament pana ce bolnavul nu se spovedea si nu se impartasea cu Sfintele Taine; si cu cat era mai anevoie de vindecat boala, cu atat cerea mai staruitor acest lucru.

 

Bolile pot fi deci si consecinte ale pacatului. Sa ne intrebam deci, si mai ales sa Îl intrebam pe Domnul, atunci cand suntem bolnavi, care este cauza bolii noastre, pentru ca nu cumva sa fie din pacate pe care le-am facut si nu ne-au fost iertate pentru ca nu ne-am pocait pentru ele, nu I-am cerut iertare Domnului in Taina Spovedaniei.

 

Asa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur, slabanogul este o comoara de rabdare, intelepciune, statornicie si neclintita nadejde in Dumnezeu, care ar trebui sa ne fie exemplu. Desi era la pat de 38 de ani si ceea ce traia el nu se putea numi viata (o cantare din Vecernia zilei il numeste „mort neingropat”), omul statea cu rabdare si nadejde la Dumnezeu sa fie vindecat in acea scaldatoare unde o data pe an se intamplau minuni. De unde stim ca avea rabdare, intelepciune si nadejde? Pentru ca atunci cand Hristos (despre care stim din alte Evanghelii ca punea la incercare credinta omului) il intreaba: "Voiesti sa fii sanatos?” nu se supara ca aparent este luat peste picior (cum sa nu vrea? doar de-asta statea acolo!), ci raspunde smerit, spunandu-si durerea: "Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa”.

 

Poate nici noi nu avem intotdeauna om, dar avem permanent Dumnezeu…