Duminica Sfintilor Romani

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 7 iulie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

In vremea aceea, pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari, si le-a zis:

Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.

Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.

Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele, si i-a chemat.

Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.

Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia Imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor. (Matei IV, 18-23. Duminica Sfintilor Romani)

Multe tinuturi ale lumii s-au invrednicit sa-i faca raiului belsug de suflete alese, care pururea se impartasesc de neinserata lumina a lui Dumnezeu. Intru aceasta, nici hotarele neamului romanesc n-au fost mai sarace decat altele. Din duhul poporului roman au izvorat suflete ce s-au suit in ceata dreptilor; din sangele lui s-au plamadit trupuri care n-au suferit stricaciunea mortii; sub altarele lui s-au mucenicit madulare care, prin suferinta, au marturisit puternicia duhului intru Hristos; prin muntii lui s-au mantuit sihastri in luminata cuviosie, mistuindu-se in rugaciune, post si priveghere; si nu pe putine din scaunele vladicesti s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur si nestemate a pretuirii celei de obste, si-au adaugat cununa cea nepieritoare a sfinteniei.

Slava lui Dumnezeu pentru darurile Sale, ca nu ne-a rusinat in fata altor semintii lipsindu-ne de rugatori apropiati. Desi acestia, impreuna cu toti sfintii, mijlocesc pentru noi in limba ingerilor, cea mai presus de orice limba, ei cu osardie ne pomenesc pe noi, purtatorii graiului in care, aici, L-au marturisit pe Hristos.

Cu toate ca au chipuri duhovnicesti, mai presus de orice chip al sangelui si al carnii, ei sunt acolo iconarii chipurilor noastre, ca unii ce s-au desavarsit in templele Duhului Sfant. Si cu toate ca salasluiesc in cetatea luminii, cea mai presus de orice imparatie, ei cu osebire ne privegheaza, ca niste strajeri neadormiti ai cetatii lor celei pamantesti.

Prin sfintii lor, toate neamurile pamantului purced din Dumnezeu si se intregesc in Dumnezeu, asa cum culorile curcubeului purced din soare si se intregesc in soare. Si precum roua pamantului rasfrange soarele si-i arcuieste lumina pe bolta, desfatandu-ne, asa sfintii cerului il rasfrang pe Dumnezeu Cel nevazut si-I arcuiesc slava peste veacuri, mantuindu-ne cu puterea Lui.

Sfintenia este firea omului, cea pe care trebuie sa o dobandim in aceasta vremelnicie si nu este pentru om nimica deosebit, in sensul ca se deosebeste de vremelnicie, de viata biologica, sfintenia este firea care vesniceste in Dumnezeu, deci este firea omului. Si fie in casatorie, fie in monahism, fie daca sunt alte cai, tot sfintenia este ce cauta el. Dar noi am facut din sfintenie un sablon si am facut un chip mincinos, am pus pe sfinti pe un piedestal cat se poate de inalt si indepartat de noi si ne uitam la ei cu binoclul pe partea gresita ca sa fie inca mai departe, si atuncea ne miram cum de nu ajungem acolo.

Slava lui Dumnezeu ca si pe pamantul tarii noastre a revarsat imbelsugata ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mantuitoare a sfintilor nostri!