Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

Duminica, 16 iunie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: 

Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. 

Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. 

Şi aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. 

Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.

Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea. 

Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. 

Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis. 

Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei. 

Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. 

Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. 

Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. 

Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.

 

(Matei XVII, 1-13. Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic )

 

In aceasta duminica, Biserica face amintire despre Parintii de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea, convocat de Sfantul Constantin cel Mare in anul 325. Insa evanghelia citita nu face pomenire despre acestia, ci reda ultima rugaciune a lui Hristos, in Gradina Ghetsimani. De ce acest lucru?
 

Pentru ca aceasta rugaciune si-a aratat lucrarea la Primul Sinod Ecumenic. Prin puterea acestei rugaciuni, Dumnezeu a facut pe Sfintii Parinti de la acest Sinod aparatori credinciosi si neinfricati ai adevarului, si biruitori asupra iscodirii si rautatii oamenilor si dracilor. Aceasta este rugaciunea cea mare: Atunci, Iisus, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. 
 

Tot ceea ce i-a invatat Domnul pe oameni sa faca, a facut El Insusi. El i-a invatat pe oameni sa se roage asa: “Tatal nostru, Care esti in ceruri” (Matei 6:9). Si El a ridicat ochii Sai la cer, unde se salasluieste Tatal si a zis: “Tata!” El nu spune “Tatal nostru”, cum spunem noi, ci pur si simplu “Tata!”

Numai El singur putea spune “Tatal Meu”; El si nimeni altcineva, nici in cer nici pe pamant, fiindca El este Fiul Cel Unul Nascut al Tatalui ceresc, cel Unul deopotriva cu Tatal in fiinta si in esenta – Cel Unul Fiu al Cel Unuia Tata – pe cand noi suntem numai fii adoptati prin mila si harul lui Dumnezeu.
 

Ridicand ochii Sai – nu numai ochii Sai cei trupesti ci si ochii Sai cei duhovnicesti – si mai intai acestia din urma. Vamesul nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer (Luca 18:13), fiindca acesta isi simtea starea de pacatosenie. Cu toate astea, Domnul de bunavoie Si-a ridicat ochii Sai la cer, caci El era fara de pacat. A venit ceasul Lui – ceasul celei mai mari suferinte. Numai El singur a vazut lamurit acest ceas, cel mai cumplit ceas de la inceputuri pana la sfarsitul veacurilor. Numai El singur a vazut aceasta deslusit chiar dintru inceputuri, si dintru inceput El a spus aceasta mai dinainte, si a vorbit despre aceasta ucenicilor Sai. Dar ucenicii Sai nu intelegeau, nici inimile lor nu au simtit durerea cat mai era inca vreme de zile, ci numai cand vremea era aproape.
 

Indemnul zilei de astazi este spre o rugaciune curata, dupa modelul Mantuitorului, in care sa-i pomenim pe toti, prieteni sau vrajmasi. Spre o recunoastere a neputintelor noastre si spre cererea de ajutor constant catre El.
 

Totul, in asteptarea Duhului Sfant pe Care tot El Il va trimite in lume…