Duminica Sfintei Maria Egipteanca

 

CUVANTUL EVANGHELIC

 

Duminica, 20 aprilie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. 

Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. 

Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample: 

Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. 

Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. 

Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. 

Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? 

Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta. 

Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? 

Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza. 

Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. 

Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan. 

Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. 

Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru. 

Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. 

Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi

 (Marcu X, 32 - 45. Duminica a cincea din Post - a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca)

 

Evanghelia de astazi ne arata, atat prin cuvintele pericopei, cat si prin exemplul pus inainte, al Mariei Egipteanca, faptul ca oricat de jos am cadea, ne putem ridica. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, doar prin incercari ale vietii, dar intotdeauna punandu-ni-se inainte aceeasi rasplata.

 

Pocainta este atotputernica, fiind asezamant al atotputernicului Dumnezeu. Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Ea este dar dat firii omenesti cazute; ea este ramasita a neprihanirii intru care a fost zidit Adam, fiind recunoastere a acelei neprihaniri si tanguire pentru pierderea ei; ea este innoire a botezului; ea este legatura a pamantului cu cerul, scara catre cer. Prin ea e curatit, e sters orice pacat. Chiar daca esti impovarat cu cele mai grele pacate, sa nu sovai nicicum a te apropia de pocainta. Nemasuratul ocean inghite la fel de lesne si apele unui rau mare, care au strabatut cu maretie tari intregi, si undele firave ale unui parau abia bagat de seama: si in adancul bunatatii lui Dumnezeu pier pacatele grele la fel ca cele mai mici, cele mai neinsemnate alunecari.

 

Toata Sfanta Scriptura, toata istoria Bisericii sunt pline de nenumarate pilde ce dovedesc marea putere a pocaintei. Un oarecare talhar, povesteste Paladie in Lavsaicon, a fost prins la locul faptei si dus in Arsinoe, cetate din Tebaida. Dupa multe cazne, l-au osandit la taierea capului. In vreme ce mergea, pazit de ostasi, la locul unde savarsise faradelegea, aflat la sase stadii departare de cetate, era urmat de un monah necunoscut, care dorea sa priveasca la moartea lui. Talharul, vazandu-l pe monah ca merge in urma lui, i-a zis: "Avvo! Oare nu ai chilie si rucodelie?” Monahul a raspuns: "Am”- La care talharul: "Si atunci de ce nu stai in chilia ta sa plangi pentru pacatele tale?” Monahul a raspuns din nou: "Frate! Sunt foarte lenes; sufletul meu nu are umilinta: drept aceea, am venit sa vad cum vei muri. Poate ca aceasta priveliste va destepta in mine umilinta”. Atunci i-a zis talharul: "Avvo! Sezi, pentru Dumnezeu, in chilia ta, binecuvanteaza si lauda pe Mantuitorul Hristos: de cand S-a inomenit si a murit El pentru noi, pacatosii, omul nu mai moare”. (Sf. Ignatie Briancianinov)