Duminica Sfintei Cruci

Duminica, 7 aprilie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

 

Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: 

Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. 

Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. 

Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? 

Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? 

Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri. 

Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.  

 

(Matei VIII, 34-38 si IX,1. Duminica a III-a din Post - A Sfintei Cruci )

 

Evanghelia de astazi este pe cat de scurta, pe atat de plina de invataturi si, pentru aceasta, nu usor de inteles, cel putin in trei afirmatii ce se fac in ea. Intai, zice Mantuitorul Hristos: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Mc. 8, 34). Despre care "cruce” vorbeste Domnul? Hristos da aici cuvantului "cruce” un inteles spiritual: crucea ca viata crestina, pe care fiecare dintre noi suntem chemati sa o ducem aici pe pamant.

 

Cuvintele "sa se lepede de sine” inseamna "sa-si lepede egoismul“, pentru a putea asculta de Dumnezeu mai mult decat de sine. Nu exista ascultare de Dumnezeu fara lepadare de sine - renuntare la sine, in favoarea predarii in mainile lui Dumnezeu.

 

Expresia "sa-si ia crucea” inseamna ca, odata predat lui Dumnezeu, "sa-si asume viata aceasta” - cu bucuriile, dar si cu intristarile ei; cu biruintele, dar si cu esecurile ei; cu "Pastile” dar si cu desele "Golgote” - ca pe o "cruce”. Despre aceasta "cruce a vietii” ne vorbeste evanghelia, cruce pe care trebuie sa ne-o asumam cu demnitate si barbatie crestina si asa sa-I urmam lui Hristos.

 

Cuvintele "sa-Mi urmeze Mie” ne cheama sa abordam viata aceasta, asa cum este ea pentru fiecare, nu cu indiferenta sau pasivitate, ci ca pe o lupta. Intelesul cu care Hristos a numit viata noastra "cruce” - arata lupta pe care o avem de dus fiecare dintre noi, pentru ca viata in Hristos nu este o viata oarecare, ci este lupta acerba cu tot ceea ce ne impiedica de a-I urma Lui. Cunoastem din experienta proprie: sunt atatea lupte de dus!… Si parca, uneori, cadem si noi rapusi sub greutatea crucii vietii noastre, asa cum a cazut Hristos sub greutatea propriei Sale cruci, insa, mai ales in momentele acelea suntem chemati ca, lepadandu-ne de noi insine si infruntand slabiciunea firii, sa ne asumam totul ca pe o cruce si cu multa barbatie crestina si lupta sa-I urmam Domnului.

 

O alta fraza, si mai greu de inteles, in evanghelia de astazi, este urmatoarea: "Cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine-si va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, acela il va castiga“ (Mc. 8,35). Va intreb: cum adica "cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde“? Oare nu aceasta ne dorim fiecare dintre noi - sa ne salvam sufletul? Aici referirea este la faptul ca cine va voi sa-si menajeze viata si sa nu si-o jertfeasca pentru Hristos, acela si-o va pierde. Cine va cauta sa-si scape sufletul, in sensul de a nu aborda viata ca lupta si ca jertfa, acela si-l va pierde, pentru ca inutila se va dovedi o astfel de viata in fata vesniciei.

 

Sa cugetam la cuvintele Evangheliei de astazi, recunoscand noi insine cat de mult mai urmam astazi pe Hristos si cat de tare ne dorin asumarea Crucii sau alegem sa fugim de ea…