Duminica Sfantului Apostol Toma

Duminica, 12 mai 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (Duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! 

Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. 

Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. 

Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. 

Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. 

Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! 

Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. 

Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. 

Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! 

Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios. 

A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! 

Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! 

Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui. 

(Ioan XX, 19-31. Duminica a doua dupa Pasti - a Sf. Ap. Toma)

 

Mantuitorul, intr-un mod pedagogic sau pastoral si pe un ton de mustrare, i-a aratat lui Toma realitatea sau adevarul Invierii Sale din morti printr-o dovada palpabila, fizica, de atingere a trupului Sau inviat din morti. In momentul in care Sfantul Apostol Toma a atins cu mainile lui urmele cuielor din mainile lui Iisus si urma ranii pe care a lasat-o lancea care I-a strapuns coasta Lui, el nu a zis: cred ca ai inviat, ci a spus ceva mai mult: “Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28). Adica Toma a marturisit ca Mantuitorul Iisus Hristos este Domnul sau Stapanul vietii si Dumnezeu adevarat. Cantarile liturgice ale Bisericii, pe care le auzim cantandu-se la strana in aceasta duminica, mai ales la Utrenie, spun ca atunci cand Toma a atins coasta Mantuitorului Inviat din morti el s-a atins de “osul dumnezeirii Sale”. Deci, Sfantul Apostol Toma nu a marturisit doar Invierea lui Hristos, ci si dumnezeirea Sa. Toma s-a atins de un trup vazut si L-a marturisit pe Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut prezent in trupul Sau inviat, a atins trupul limitat si a marturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat; a atins trupul cel creat sau zamislit din Fecioara Maria si a marturisit pe Dumnezeu Creatorul Cel necreat.
 

Evanghelia nu se refera doar la credinta si convingerea lui Toma, ci se refera la toti cei care vor crede in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut Care S-a facut vazut prin intrupare pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Iar rodul credintei in El este viata vesnica. De aceea, cand marturisim credinta in Iisus Hristos si in Invierea Lui noi ne-am decis deja ca dorim sa avem viata vesnica. Noi credem in Dumnezeu nu pentru ca sa ne mearga mai bine aici in lume, sa avem un avantaj trecator, ci noi credem in Dumnezeu, in Iisus Hristos Cel Inviat, pentru ca vrem sa traim vesnic in iubirea Lui, adica sa primim viata vesnica in comuniune cu El si cu Preasfanta Treime. Aceasta este concluzia Evangheliei de astazi. Desi multe alte minuni a facut Iisus, nu s-a scris despre toate minunile Sale, ci doar despre o parte din ele. Asadar, scopul scrierii Evangheliei este acela de a intari credinta Bisericii, iar cine crede in Iisus Hristos, Cel Rastignit si Inviat ca fiind, cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, acela are viata vesnica. Scopul credintei este, deci, acela de-a iubi si dobandi viata vesnica. Credinta nu este o simpla convingere intelectuala, de ordin filosofic sau cultural, ci ea este o legatura vie intre credincios si Dumnezeu, iubitorul de oameni.