Duminica Samarinencii

Duminica, 18 mai 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
 

Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; Si era acolo fantana lui Iacov.

Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde.

Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii.

Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.

Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat
aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?

Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.

Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot.

Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici.

Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat.

Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus.

Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam.

Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam
Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.

Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.

I-a zis femeia: Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.

Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea?

Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor: Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul?

Si au iesit din cetate si veneau catre El.

Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti.

Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance?

Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul?

Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.

Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.

Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor.

Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut.

Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui,

Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii..

 (Ioan IV, 5 – 42; Duminica a V-a dupa Pasti, a Samarinencii)

 

Nu putem ramane nepasatori la discutia Mantuitorului cu femeia samarineanca pe care evanghelia de astazi ne-o infatiseaza. Mai intai, pentru adevarurile descoperite, iar mai apoi pentru actualitatea acestei convorbiri.

Intelegem mai intai ca prin femeia samarineanca Hristos se adreseaza neamurilor pacatoase, pe care evreii si astazi le considera necurate, dar pe care Dumnezeu le asteapta la mantuire, le iese inainte si le cheama la El. Apoi vedem ca Apa ce Vie despre care vorbeste Hristos este Duhul Sfant, pe care Il va revarsa in lume, pentru ca aceasta sa nu mai inseteze, ci sa se sature din belsug.

Daca la inceput femeia nu intelegea cuvantul adanc al lui Dumnezeu, ea se lumineaza atunci cand Hristos i se descopera ca proroc, apoi ca Fiu al lui Dumnezeu, aratandu-i ca poate fi ridicata din adancul pacatului.

In discutia avuta, Hristos se comporta ca un adevarat duhovnic: vindeca fara sa raneasca, ridica fara sa jigneasca, este discret si spune doar atat cat trebuie pentru a starni in sufletul femeii dorinta de indreptare. Faptul ca incepe prin a-i cere ceva (apa fizica) si sfarseste prin a-i oferi altceva (Apa cea Vie) ne arata ca Dumnezeu vede in orice pacatos posibilitatea de a face un bine, de a oferi ceva celorlalti, ca inceput al indreptarii.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca daca apostolii au adus la Hristos cate un om, aceasta femeie aduce lui Dumnezeu o cetate intreaga, iar dupa convertirea si botezul sau, sub numele de Fotini (Luminita), va aduce mai multi, ca implinire a urmarii lui Hristos. Ea va sfarsi ca martir, la Roma, fiind praznuita la 26 februarie.

Aflam ca, desi a avut cinci sau sase barbati, aceasta femeie a fost obiectul placerii, fara sa stim daca a fost iubita cu adevarat. Insa iata ca Hristos ii descopera iubirea vesnica, aratand ca iubirea lumeasca nu implineste, ci raneste, in timp ce iubirea divina zideste si mantuieste. Asta insa daca insetezi dupa iubirea lui Dumnezeu, daca doresti sa te impartasesti de ea si o cauti cu ardoarea celui ce iubeste ca Dumnezeu.

Dar cati dintre noi, oare, mai insetam astazi dupa Duhul Sfant?