Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 15 septembrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.
Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
 
(Marcu VIII, 34 – 38; 9, 1; Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci)

Invatatura despre rabdarea in suferinte a fost intotdeauna una dintre traditiile morale ale crestinismului, in vremea noastra cand, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, formarea si mantuirea calugarilor se realizeaza in mod deosebit prin incercari si ispite de tot felul, invatatura despre rabdarea in suferinta imbraca o insemnatate aparte. Noi vom prezenta un numar apreciabil de texte consacrate acestui subiect, si culese de la Sfintii Parinti, cu scopul de a acorda calugarilor de astazi un sprijin duhovnicesc in mijlocul suferintelor ce-i inconjoara, si sa-i pregatim in asa fel, printr-o dreapta intelegere a incercarilor, incat sa faca fata celor ce inca n-au venit dar care, poate, se ingramadesc la orizont ca niste nori negri prevestitori de furtuna.

Pe cei luati prin surprindere, nepregatiti si dezarmati, ispitele ii buimacesc si adesea, ii doboara. A-ti duce crucea, a suporta cu rabdare suferintele, inseamna a te lepada de tine; fara aceasta lepadare de tine nu-i cu putinta, iti porti crucea in masura in care te lepezi de tine. Lepadarea de tine este intemeiata pe credinta in Hristos: El este cel ce a formulat aceasta lege duhovniceasca.

Nu intamplator a spus Mantuitorul ca prima conditie a celui care vrea sa vina dupa El este “sa se lepede de sine”. Reala convertire launtrica, autentica pocainta cu aceasta incep, cu predarea si rastignirea acestei voi proprii, cu parasirea increderii in omul cel vechi, in “eul” tau, in propria ratiune, cu refuzul de a te mai supune poftelor si capriciilor mintii, inimii sau trupului tau, de a le mai cauta indreptatire si de a le mai da intaietate absoluta. La picioarele Crucii te afli pe tine insuti si rosturile vietii tale.

La picioarele Crucii afli cat de grozav a fost pacatul tau, ca a trebuit ca Insusi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa moara pentru tine si iertarea ta.

La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatal, ca pe Insusi Fiul Sau L-a jertfit pentru tine.

La picioarele Crucii afli ca Iisus este un Mantuitor al tau, Care a murit  pentru tine, pentru pacatele tale, pentru iubirea ta si pentru scaparea ta.

La picioarele Crucii afli ca tu nu mai esti al tau, ci esti al lui Iisus Hristos, Care te-a rascumparat cu un pret mare; esti averea Celui rastignit!