Duminica dupa Botezul Domnului - inceputul propovaduirii Domnului

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 12 ianuarie 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
12.    Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.
13.    Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali,
14.    Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15.    "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16.    Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit".
17.    De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor!

(Matei IV, 12 - 17. Duminica dupa Botezul Domnului – inceputul propovaduirii Domnului)


Duminica aceasta, de dupa Botezul Domnului, reprezinta inceputul propovaduirii Domnului sau inceputul misiunii Sale in lume.

Propovaduirea Sa incepe, asadar, dupa Botez. De ce? Pentru ca mai intai a propovaduit Sfantul Proroc Ioan, dupa profetia ca tu, pruncule, prooroc al Celui Prea inalt te vei chema, pentru a se implini toata legea si proorocii. Apoi, pentru ca propovaduirea Sa sa fie evidenta in comparatie cu a lui Ioan: Hristos nu foloseste cuvinte aspre, nu cearta pe oameni, nu se ridica impotriva stapanirii lumesti. Totodata, se deosebeste de Ioan prin traire si misiune: A venit Ioan nici mancand, nici band si zic: «Are demon». A venit Fiul Omului mancand si band si spun: «Iata om mancacios si bautor de vin, prietenul vamesilor si pacatosilor».

Raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu in lume, in scopul manuirii omului si a vestirii Imparatiei vesnice, s-a realizat in multe feluri. Mai intai, Hristos a lucrat prin exemplul Sau personal: a postit si S-a rugat, a predicat si s-a nevoit, culminand cu jertfa de pe cruce.

Apoi a invatat prin cuvant si fapta: predica Sa vestea lucruri noi si vechi in acelasi timp, indemna si mustra, mangaia si trezea, totdeauna vestind Adevarul despre dragostea, mila si rabdarea lui Dumnezeu. Minunile savarsite aveau intotdeauna un rol pedagogic, de indreptarea a omului si de descoperire a realitatilor divine. Prin vindecari si invieri arata ca omul nu era destinat bolii si mortii, ci sanatatii si vietii, pe care trebuia sa o traiasca altfel dupa experienta suferintei. Prin daruirea celor necesare traiului, Hristos arata mila si iubirea de oameni a lui Dumnezeu Tatal.

Propovaduirea Sa descoperea o lume noua si realitati divine, pentru ca era Insusi Dumnezeu, vorbind despre cele pe care le cunostea din vesnicie, despre ale Sale. De aceea, nimic de pana la Dansul si nici dupa Dansul nu a putut intrece, in adancime si profunzime, invatatura Sa.

Patrunderea ei se face numai cu inima, caci mintea nu intelege asa cum trebuie cele impartasite din inima, iar trairea ei aduce implinirea desavarsita a omului!