Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

CUVANTUL EVANGHELIC
Duminica, 8 septembrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer.  
Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului,  
Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.  
Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.  
Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea.  
 (Ioan III, 13 – 17. Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci)

Inaltarea Cinstitei Cruci este sarbatorita la mijlocul lunii septembrie. Duminica de astazi se numeste „inainte de Inaltare”, iar urmatoarea „dupa Inaltare”.

Evanghelia de astazi, foarte scurta, dar concisa si plina de invataturi, ne dezvaluie originea dumnezeiasca a Mantuitorului - Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Totodata, ea cuprinde proorocirea Patimirilor lui Hristos pentru lume, iar marturisirea Crucii pe care El se va rastigni este tamaduitoare pentru cei care Il vor urma.

Iar ultimele versete ni se descopera motivul pentru care Hristos Domnul a venit in lume – din iubire de oameni a dorit sa mantuiasca creatia Sa, iar singura cale era jertfa, rascumparare pentru calcarea poruncii lui Dumnezeu.

Coborarea lui Dumnezeu in lume se face prin intruparea din Fecioara Maria, a carei nastere o praznuim tot astazi. Viata Maicii Domnului este si ea o pilda de smerenie si ascultare, de jertfa si de rugaciune, pe masura originii sale si ca urmare a modelului lui Hristos. Tatal Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam imparatesc. Acesta cu toate ca-si ducea la Dumnezeu darurile indoite, ca un iubitor de Dumnezeu si bogat ce era; dar pentru nerodire era defaimat caci erau sterpi si nu aveau copii. De aceea mahnindu-se la inima, el in munte, iar femeia lui Ana in gradina, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultandu-i, le-a dat rod sfant pantecelui, pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Aceasta intrupare a lui Hristos este si semnul pacii dintre oameni si Dumnezeu, pace care vine din smerenie si dragoste, dar care rodeste indumnezeire. De aceea, pacea este un dar de la Dumnezeu oferit oamenilor, care sunt datori sa-l pazeasca, sa-l lucreze si sa-l inmulteasca. Fara pace nu este posibila nici mantuirea, nici indumnezeirea, pentru ca lipsa ei aduce zbuciumul si nelinistea. Iar pacea in lume este semnul prezentei lui Dumnezeu intre oameni – „Slava intru cei de sus si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!”

Fiindca pacea este atat de importanta pentru om, iar in zilele noastre devine un deziderat, ne-am rugat astazi pentru pacea lumii, in contextul amenintarilor din Orientul mijlociu. La indemnul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, am inaltat rugaciuni pentru luminarea celor care pot decide, tot din ingaduinta lui Dumnezeu, soarta altora.

Toti oamenii avem datoria morala de a ne ruga si de a lucra pentru pace, dupa indemnul Mantuitorului Iisus Hristos, Imparatul pacii, Care spune: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema! Sa folosim timpul acesta al sarbatorii Maicii Domnului spre a inmulti rugaciunea pentru pacea in toata lumea, dar mai ales pentru pace in Siria, Egipt si alte zone ale Orientului Mijlociu, unde multi crestini sunt victime ale prigoanei si violentei. Sa ne rugam ca pacea sa fie lumina vietii pentru toti oamenii, indiferent de religie sau cultura, ne-a indemnat Parintele Patriarh.