Duminica a XXXI-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 2 decembrie 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga:
Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu.
Şi tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.
(Luca XVIII, 35-43. Duminica a XXXI-a după Rusalii)

Ierihonul este, poate după Ierusalim, martorul puterii lui Dumnezeu. În vechime, zidurile Ierihonului au căzut prin puterea lui Dumnezeu (Iosua 6, 20), iar în Evanghelia de azi orbul din Ierihon, tot prin puterea Lui, a văzut.

Pentru că Dumnezeu și când ne privează de ceva, și când ne umple de daruri…e bun! De aceea și orbul a cerut mila Lui care ne dă viață, care ne dă sănătate, care ne dă bucurie, care ne dă vedere.

Prima invatatura pe care o desprindem de aici este staruinta in rugaciune. Orbul, in nevointa sa, astepta si se ruga. Dar Evanghelia ne indeamna sa nu fim orbi sufleteste – caci Hristos ii condamna pe cei care, orbi sufleteste, doresc sa-i calauzeasca pe ceilalti: “Vai voua carturari si farisei fatarnici si orbi!“ Deci a doua invatatura ar fi ca mai importanta decat vederea trupeasca este vederea sufleteasca, duhovniceasca, cea care zideste cu adevarat si care mantuieste pe om. Caci Insusi Hristos spune: „… daca ochiul tau te sminteste, scoate-l … caci mai bine este sa intri in viata (de veci) cu un singur ochi, decat sa pieri cu ambii”.

Observăm din atitudinea orbului că vindecarea e milă dumnezeiască…și că adevărata vedere vine din mila lui Dumnezeu, e darul Lui și nu ceva primit prin naștere. Vederea fizică, a ochilor, e darul Lui primit la naște, dacă ne naștem fără traume fizice. Dar vederea duhovnicească, vederea de sine, adică pocăința și, mai apoi, vederea lui Dumnezeu sunt darurile Lui în urma curățirii noastre de patimi.

Să stăm aproape de El…văzându-ne orbirea, întunecarea, întunericul din lăuntru…