Duminica a XXV-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC
Duminică, 11 noiembrie 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând:
Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
 Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
 Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el.
Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea!
 (Luca X, 25 – 37. Duminica a XXV-a după Rusalii)

Evanghelia de astăzi cuprinde cinci întrebări şi un răspuns. Cinci întrebări: Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Cine este aproapele meu? Care a fost aproapele celui căzut între tâlhari?

Dar un singur răspuns: Mergi şi fă şi tu asemenea!

Dintre cele cinci, o întrebare este esenţială: Ce trebuie să fac pentru a mă mântui? Dacă nu ajung, în această viaţă scurtă, să aflu ce trebuie să fac ca să fiu mântuit, atunci am pierdut totul.

La o privire mai atentă, observăm că întrebarea este pusă greşit, căci ea reflectă mentalitatea greşită a omului, potrivit căreia mântuirea este o răsplată. Mântuirea este un dar fără plată din partea lui Dumnezeu pentru omul păcătos, acesta neavând altceva de făcut decât să respecte Legea lui Dumnezeu şi Legea (iubirii) aproapelui. Viaţa trăită firesc, fără excese şi fără compromisuri, este garanţia mântuirii.

O a doua observaţie este aceea că învăţătorul Legii, care a dialogat cu Mântuitorul, era un învăţător al Vechiului Testament. Este foarte important acest amănunt. Lui i se descoperă  esenţa Legii: dragostea. Celui care cunoştea litera Legii i se descoperă spiritul ei.

Totodată, descoperim în această parabolă patru categorii umane:

- tâlharii (care nu ni se spune dacă sunt evrei, samarineni, etc.), care atacă şi rănesc, fără să le pese de consecinţă – ce e al tău e şi al meu;
- preotul si levitul – deşi în slujba Templului, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, în faţa suferinţei trec pe alături indiferenţi – ce e al tău, e al tău; ce e al meu, e al meu;
- hangiul – dispus să ajute, dar formal, fără suflet şi, mai ales, contra cost – ce e al meu, e al tău… dar contra cost;
- samariteanul – omul desconsiderat şi marginalizat, oferă tuturor puţinul său - ce-i al meu, nu-i al meu. E al tuturor.

Cele patru categorii de oameni au atitudini şi reacţii diferite faţă de suferinţa umană. Este expresia mentalităţii care (de)formează societatea.
De aceea, pilda nu pare desprinsă din poveste…