Duminica a XXI-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 14 octombrie 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa.
Şi pe când semăna el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a răsărit s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi a crescut şi a făcut rod însutit“.
Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“. Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă.
Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
(Luca VIII, 5 – 15. Duminica a XXI-a după Rusalii)

Pilda Semănătorului e pilda lui Hristos, care şi-a tâlcuit profetic soarta cuvântului Său între oameni. Evanghelia de azi, pe lângă faptul că este foarte clară, este explicată de Însuşi Mântuitorul, care prezintă patru tipologii umane, în care fiecare dintre noi ne regăsim:

Prima este tipologia omului nepăsător, cu mintea bătută de toate vânturile învăţăturilor omeneşti, ca o cale prăfuită a lumii. Kierkegaard numea acest tip de oameni omul-fluture, degustătorul, adică acela care merge din floare în floare, caută bucuria acestei vieţi şi sfârşeşte cu aripile frânte, în ţărână.

A doua categorie sunt oamenii cu o inimă de piatră, fără focul iubirii într-însa, care aud cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc cu bucurie, însă este de ajuns să vina o zguduire peste dânşii şi se pierd.

A treia categorie de oameni sunt cei pătimaşi, cu simţurile aruncate în hăţişul dintre griji şi plăceri. Au păcate multe, tot felul de patimi omeneşti: desfrânare, beţie, lăcomie, zgârcenie, păcate care fac din inima noastră un teren plin de buruieni, de spini şi mărăcini. Si chiar daca îi izbeşte cuvântul lui Dumnezeu, chiar daca se întorc cu dragoste spre El, mai tari sunt patimile. Pentru ca pocăinţa lor nu este adevărată!

Cei din a patra categorie sunt oamenii ca un pământ roditor de Cer, care aud cuvântul, se străduiesc, slujesc cu bucurie lui Dumnezeu, caută să-şi fertilizeze solul acesta spiritual, să înţeleagă mai adânc cuvântul lui Dumnezeu, să vină la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, să fie o lumina pentru toţi ceilalţi.

Sunt minţi ale lumii care gândesc contând pe existenţa lui Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatră, catedrale la care s-a lucrat sute de ani, care mărturisesc pe Dumnezeu. Sunt griji şi plăceri părăsite în decursul istoriei din dragoste pentru Dumnezeu. Iar despre şirul de sfinţi ai veacurilor, răsfiraţi ca nişte stele, nici nu mai pomenesc. Oameni roditori de cer…

Un astfel de om roditor de cer este şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, prăznuită azi. În scurta sa viaţă petrecută pe pământ (doar 27 de ani), a sădit în sine virtuţile Cuvântului lui Dumnezeu, iar după moarte a cultivat în sufletele altora dragostea credinţei, mila pentru semeni şi rugăciunea fierbinte. Toate acestea se împletesc în 14 octombrie al fiecărui an, la Iaşi, unde se cinstesc sfintele sale moaşte.

Şi a mai zis Dumnezeu “Cine are urechi de auzit, să audă!” Să ne uităm în jurul nostru şi în noi înşine, să recunoaştem unde ne situăm. Acesta este primul pas spre îndreptare, începutul slujirii adevărate pentru Dumnezeu, care ne cheamă să aducem oricât de puţină roadă!