Duminica a XX-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 7 octombrie 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
 (Luca VII, 11-16. Duminica a XX-a după Rusalii)

Evanghelia de azi ne vorbeşte despre taina morţii şi despre o viaţă nouă.

Un părinte se întreba: „De ce mor cei tineri ?” Şi tot el răspunde: „Cei tineri nu mor numai pentru ei, ci mai ales pentru cei din jur, arătând că nimeni nu are certitudinea zilei de mâine. Căci dacă pruncii şi tinerii mor, cu atât mai mult cei în vârstă trebuie să fie pregătiţi oricând.”

Minunea istorisită în pericopa evanghelică de astăzi nu-şi mărgineşte importanţa numai la evenimentul relatat. Ea transmite învăţături folositoare: învierea tânărului din Nain este, în primul rând, o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere. “Şi l-a dat maicii sale”, spune Evanghelistul Luca vrând să arate prin aceasta care a fost scopul cel dintâi al minunii.

Totodată, această minune ne pune în faţa ochilor noştri sufleteşti convingerea hotărâtă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Fiindcă, cine altcineva ar fi putut să redea viaţă unui mort, decât Creatorul lumii şi al vieţii?

O altă învăţătură desprinsă din această minune este aceea că Hristos este stăpânul vieţii şi învingătorul morţii. Această minune nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o anumită perioadă asupra morţii, fiindcă acesta va cunoaşte din nou fenomenul despărţirii sufletului de trup. Biruinţa definitivă asupra morţii va veni, pentru lumea întreagă, abia prin învierea din mormânt a lui Hristos.

O altă învăţătură oferită de minunea săvârşită la marginea cetăţii Nain este aceea că puterea morţii nu constă în distrugerea trupului, ci în uciderea sufletului. “Nu vă temeţi, zice Mântuitorul, de cei ce ucid trupul iar sufletul nu-l pot ucide.

De aceea cuvântul Mântuitorului “scoală-te!” ne este adresat nouă, tuturor deopotrivă, de a ne ridica din somnolenţa ucigătoare de suflet a păcatului şi de a ne apropia, prin credinţă şi faptele noastre, de Hristos, dătătorul vieţii. Sf. Apostol Pavel a înţeles acest cuvânt şi ne îndeamnă: “Deşteaptă-te, cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efes. 5, 14).

Iubirea lui Hristos pentru tineri, pentru noi toţi, este aceeaşi şi azi şi în veci. El ne strigă, ne cheamă: tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Trezeşte-te din moartea sufletească a păcatelor, ca să fie vii şi sufletul şi trupul tău. Perioada cea mai fructuoasă pentru dobândirea virtuţilor este tinereţea.

Tineri sau bătrâni… să lăsăm pe Hristos să se atingă de patul minţii şi al inimii noastre şi El ne va învia; ne va dărui fericirea adevăratei vieţi. El de mult ne caută, pentru că ne iubeşte. Poate că până acum nu l-am cunoscut, nu ne-am întâlnit cu El. Să ne dăm seama că uneori, în boală, în necaz, în moartea celor dragi, în bucurie sau cu orice alt prilej, El caută să ne întâlnească.

O, Doamne, câţi vii sunt printre cei morţi, şi câţi morţi sânt printre cei vii !