Duminica a XX-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC
Duminică, 9 octombrie 2016, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
(Luca VII, 11-16. Duminica a XX-a după Rusalii)

Între minunile săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos spre a dovedi puterea Sa dumnezeiască, cele mai mari şi mai înfricoşătoare sunt de bună seamă, învierile din morţi. Revenirea la viaţă este tot ce poate uimi mai mult pe oameni. O astfel de minune ne este înfăţişată în Evanghelia de astăzi în Duminica învierii fiului văduvei din Nain.

O văduvă îşi petrecea la groapă pe unicul său fiu, sfâşiată de durere şi însoţită de părerile de rău ale celor de faţă. La această înmormântare însă cel mai dureros era faptul ca mama mortului,care era şi văduvă,ducea la groapă pe singurul ei copil,singura ei nădejde,singurul ei ajutor pentru bătrâneţe. Deodată în faţă, pe acelaşi drum, se arată un alt cortegiu tot aşa de numeros însă cu totul deosebit.

Bucuria strălucea pe toate feţele, iar toate privirile erau aţintite asupra unui om care mergea înconjurat de ucenicii Săi. Era Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în al doilea an al propovăduirii Sale, în vremea Cincizecimii. Iisus venea din Capernaum unde vindecase pe fiul sutaşului şi se întorcea în Ierusalim pentru sărbătoare. Mântuitorului i s-a făcut milă de îndurerata mamă. A oprit convoiul funerar şi i-a spus văduvei îndurate :”Nu mai plânge!”. S-a făcut linişte şi o aşteptare solemnă. Apoi îndată, ne spune Sf. Evanghelie, Domnul a poruncit: “Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!”. Tânărul s-a ridicat, şi revenindu-şi în fire, “a început a grăi, şi l-a dat pe el maicii sale”(Luca 7,12-13).

Cuvintele sunt sărace pentru a înfăţişa bucuria mamei ce şi-a văzut fiul înviat.

Cei de faţă înţeleg că Iisus Hristos este Stăpânul vieţii şi Învingătorul morţii. Învierea tânărului din Nain nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o anumită perioadă asupra morţii, fiindcă tânărul acesta va cunoaşte din nou moartea la vremea rânduită,ca fiecare pământean. Învierea tânărului din Nain este o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere.

Prin învierea fiului văduvei din Nain, Iisus a sfințit valoarea legăturilor de familie și de rudenie. Dar a învățat-o pe văduvă și despre Învierea ce de Apoi.
Tot cortegiul funerar a rămas împietrit în faţa acestei minuni şi exclamația lor a fost unanimă şi fără echivoc:- “Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”(Luca7,16).

Adeseori şi noi cei de azi suntem puşi în situaţii dificil de traversat in viaţa noastră;azi Domnul Iisus “din milă”a dăruit bucuria în casa văduvei din Nain.

Prin rugăciune către Mântuitorul putem primi şi noi aceeaşi bucurie în casele noastre in fiecare zi.