Duminica a XVII-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 14 februarie 2016, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Şi iată o femeie cananeeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. 
Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
(Matei XV, 21-28. Duminica a XVII-a după Rusalii)

O pericopă plină de învățături: despre smerenie, credință, dragoste pentru semeni, rugăciune pentru ceilalți perseverență, nădejde sau aprecierea darurilor lui Dumnezeu.

Femeia cananeeancă ne învață prin atitudine și cuvânt, dovedind multe calități de care numai o mamă putea fi capabilă, dar care sunt năzuite și azi. De aceea aude un cuvânt pe care nici apostolii nu l-au primit: Mare este credința ta!

Însă în lumea de azi, mai mult ca oricând trebuie să cugetăm la un alt cuvânt al Mântuitorului: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor".
Dincolo de înţelesul simbolic pe care l-a dat Mântuitorul acestor cuvinte prin care-i caracterizează pe evrei, pe poporul ales ca şi copii iar pe celelalte neamuri ca şi câini, ele au şi-un înţeles propriu, un înţeles simplu.

Câţi dintre oameni nu-şi hrănesc câinii mai bine decât trăiesc mulţi copii astăzi? Câte feluri de mâncare, accesorii sau mofturi li se fac animalelor de companie, iar copii cei necăjiţi îngheaţă-n stradă, mănâncă din gunoi, dorm pe jos sub cerul liber, şi nu-i bagă nimeni în seamă. Câţi oameni nu stau în casă cu câini, pisici, papagali, rozătoare, iepuraşi, dar n-au primit un copil în casă ca să-i dea o mâncărică caldă, sau o hăinuţă groasă?

Câinii ar trebuie să mănânce din fărâmiturile care cad de la mesele la care sunt hrăniţi copii şi săracii, şi nu invers.

Ne acuză săracii ce strigă în urma noastră… Și nu sunt doar ei, ci este chemarea lui Dumnezeu prin ei!