Duminica a X-a după Rusalii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 5 august 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!.
 (Matei XVII, 14 - 23. Duminica a X-a după Rusalii)

Multe minuni a fãcut Domnul nostru, Iisus Hristos, pentru ca noi sã credem cu adevãrat în puterea si în dragostea Sa pentru noi. Odatã, pe când se afla într-o corabie pe mare, împreunã cu ucenicii sãi, s-a stârnit o furtunã înfiorãtoare. Vântul sufla cu atâta putere, încât marinarii nici nu puteau sta în picioare pe puntea corabiei, iar valurile, înalte cât casa, se repezeau cu furie izbãvind în micuta corabie si azârlind-o de colo colo peste întinderea nesfârsitã de apã. Nu se vedea malul, oricât de departe, iar pescarii si-au pierdut orice sperantã de a mai scãpa cu viatã din prãpãdul acela. Speriati l-au rugat pe Mântuitor sã îi scape. Acesta, privindu-i cu întelegere si blândete, le-a rãspuns:

- De ce vã temeti? Unde vã este credinta? Trebuie sã aveti încredere în Dumnezeu si în puterea Sa! Cereti din suflet si rugãciunea voastrã va fi ascultatã!

Apoi a privit în zare si a poruncit vântului sã înceteze si mãrii sã nu-si mai ridice valurile împotriva lor. si, prin minune, într-o clipã marea s-a linistit si nici o brizã nu mai sufla peste luciul apei.

De aceea, în viatã, nimeni nu trebuie sã-si piardã speranta si încrederea în Dumnezeu. Oricât de grele ar fi clipele prin care trecem, Dumnezeu ne vede credinta si efortul, ne întãreste si ne scapã de primejdie. Noi nu trebuie decât sã avem credintã si sã ne rugãm din suflet, si atunci “furtuna” din sufletul nostru dispare ca prin minune, lãsând loc pentru pace si liniste.