Duminica a VI-a dupa Rusalii

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 20 iulie 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.
Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.
Si au venit la El, aducand un slabanog  pe care-l purtau patru insi.
Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.
Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:
Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?
Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
 Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.  (Matei IX, 1 - 8. Duminica a VI-a dupa Rusalii)


Una dintre nenumaratele minuni ale Domnului. Cate oare vor fi vazut contemporanii Sai? La cate vor fi fost martori si vor fi povestit marturisind lumii, asa cum evanghelistul Marcu are grija sa aminteasca: „ Asemenea lucruri n-am vazut niciodata!”. Patru tineri au adus la Iisus pe prietenul lor care era paralizat, pentru ca sa fie vindecat. Cand au vazut insa multimea adunata puhoi in jurul casei in care se afla Iisus si usa blocata de oamenii care vroiau sa-L vada si sa-L auda mai bine, cei patru nu s-au descurajat. Credinta nu cedeaza niciodata, ci persevereaza. Credinta nu cunoaste bariere, obstacole; daca un drum se inchide, atunci cauta o alta cale, o alta iesire din impas… Si o gaseste! Cei patru barbati s-au urcat pe acoperisul casei, tragand dupa ei pe prietenul lor bolnav si s-au apucat sa desfaca o parte din acoperis, apoi l-au coborat pe paralitic in casa.

Ne putem imagina uimirea celor dinauntru, cand au vazut acoperisul deschizandu-se si un om bolnav coborat in mijlocul modestei incaperi. Probabil ca unii au si cartit, deranjati de insistenta celor patru. Domnul Iisus le-a vazut credinta si s-a milostivit de prietenul lor; dar El a vazut si altceva. Adevarata credinta merge numai impreuna cu dragostea! Cand cei patru s-au hotarat sa mearga sa-L vada pe Hristos, ei si-au amintit mai intai de prietenul lor aflat in suferinta. Ei si-au facut timp pentru acela si s-au hotarat sa faca un efort in plus, ca sa il aduca si pe el la Iisus. Dumnezeu iubeste astfel de oameni. Oameni carora le pasa de ceilalti.  Adresandu-se suferindului, Mantuitorul a rostit niste cuvinte care i-a uimit pe toti, iar pe unii chiar i-a scandalizat:” Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!”.

Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu? I-a spus „fiule” cu dragoste, cu compasiune. Dar a si vazut pana in adancul sufletului sau, caci acolo se afla izvorul suferintei lui. Chinurile pacatelor si vinovatia acestui tanar erau de fapt cauza neputintei sale trupesti. De aceea Iisus a vindecat cauza prima a bolii. Pacatul este cea mai cumplita „paralizie”, una spirituala. Pacatul paralizeaza pe om; ii slabanogeste si trupul si ii impietreste sufletul. Iisus a venit pentru a tamadui astfel de paralizii, pentru a restaura firea omeneasca decazuta. Dar si pentru a arata oamenilor cine este El de fapt. Cei care carcoteau impotriva Lui, tocmai aceasta intrebare nu si-o puneau: „cine este de fapt Iisus?” L-au acuzat de blasfemie, motiv pentru care aveau sa-L si rastigneasca. Dar ei nu au inteles, din acel noian de miracole, ca Cel ce facea in fata unei lumi intregi lucruri nemaivazute, era Acela care avea putere sa ierte si pacatele lumii! Era Fiul lui Dumnezeu! Mustrandu-i pentru impietrirea inimii, Iisus le spune: “De ce cugetati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?“, apoi porunceste bolnavului sa se ridice pe picioarele sale si sa mearga la casa sa. Ceea ce acesta a si facut, spre uimirea tuturor. Dar si spre imensa lui fericire, ca si a prietenilor sai.    
O minune din care putem invata multe. Din care trebuie sa luam aminte mai cu seama la noi insine. Prin puterea si iubirea aceluiasi Hristos, putem si noi astazi sa ne ridicam dintr-o stare de paralizie a mintii si slabanogire a trupului si a sufletului, si sa pasim intr-o viata noua, deplina. O viata intru iubirea lui Dumnezeu, Parintele nostru. O viata pe care sa o impodobim cu credinta si iubire, ca si cei patru barbati din minunea de azi.

Acesta este mesajul evangheliei de azi: credinta si iubire – doua coordonate esentiale ale vietii noastre.

Aceleasi virtuti pe care le-a pus in lucrare, de-a lungul vietii sale, si Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul, praznuit astazi. Unul dintre cei mai importanti prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare facator de minuni si aducator de ploi in vreme de seceta. Sfantul si marele Proroc Ilie, inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Prorocului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era preot. Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dandu-i numele, i-au dat sa manance o flacara, simbol al ravnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neincetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti. A activat in Regatul de Nord, in timpul regelui Ahab. Acesta s-a casatorit cu o principesa pagana, Isabela, care l-a ademenit si pe el sa cada in idolatrie; lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Prooroci si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte.

Sfantul si Marele Prooroc Ilie l-a abordat in chip direct purtand o apriga lupta pentru dreapta credinta a poporului care prin exemplu mai marilor sai era tarat in idolatrie. La cuvintele Profetului, o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamantului: totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, acoperit cu o piele de oaie si invesmantat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la raul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si ‎Sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce paine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in prooroc mila pentru poporul care suferea. Cand cascada seca, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasandu-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagana, care aduna lemne pentru a coace paine pentru ea si fiul ei. In ciuda saraciei, ea puse inainte de toate datorate ospitalitatii si indata ce Proorocul i-o ceru, ea ii pregati o paine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intarziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvantul Proorocului, covata sa cu faina si urciorul cu ulei nu se mai golira pana la revenirea ploii. Trecusera cateva zile de cand Ilie era gazduit la aceasta vaduva, cand fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemandu-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tanarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Ajuns prin ravna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele vesnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata. Sfarsitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multa autoritate. Se spune ca, simtind el ca zilele pe pamant sunt numarate, si-a ales ca succesor pe Elisei. Atat de mare a fost personalitatea lui, incat Domnul i-a facut aceasta favoare de a se muta din viata aceasta pamanteasca la viata cea cereasca, fara a trece prin poarta mortii. Este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a inaltat cu trupul la cer. Minunea a fost vazuta de catre ucenicul sau, iar el s-a inaltat la cer pe o caruta de foc trasa de cai.