Duminica a VI-a din Post - a Orbului din nastere

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 25 mai 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?

Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.

Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis).
Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.

Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii? Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut.

Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii.
Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata.

Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei. Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii?

Iar el a zis ca prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea.

Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum? Au raspuns deci parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb. Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga.

De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta e pacatos.

A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca fiind orb, acum vad. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?

Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui? Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este.

A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea sa faca nimic.

Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara. Si a auzit Iisus ca l-au dat afara. Si, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?

El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El? Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui.

 Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi. Si au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?

Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra.  

(Ioan IX, 1-42. Duminica a VI-a din Post – A Orbului din nastere)


Duminica orbului din nastere ne da prilejul sa reflectam la o altfel de orbire: orbirea duhovniceasca. Aceasta orbire se intampla din diferite motive. Pe unii ii orbeste mandria. Pe Iuda l-a orbit iubirea de arginti. Pe fiii lui Iacob i-a orbit invidia atat de tare, incat l-au vandut ca rob fratele lor. Rautatea si invidia i-au orbit pe iudeii care au vazut minunile Mantuitorului. In zilele noastre exista de asemenea multi oameni orbiti: vanzatorul este orbit de zgarcenie, conducatorul es¬te orbit de dragostea de slava, cel bogat este orbit de ago¬niseala etc. Pacatul orbeste deplin ochii duhovnicesti. Un orb duhovniceste vede totul prin prisma propriei patimi: cel desfranat gandeste ca toti sunt desfranati, cel barfitor, ca toti sunt barfitori, cel rau si invidios, ca si altii sunt la fel.

Intr-o dimineata, devreme, un om venea pe strada si la un moment dat s-a oprit, asteptand. Pe langa el au trecut mai multi oameni. Unul din ei, trecand pe alaturi, a gan¬dit in sinea sa despre acela: “Asteapta o femeie.” Altul si-a spus: „Iata, sta la panda, urmarind ce sa fure.” Un altul s-a gandit: „Asteapta sa se deschida beraria, sa bea ca sa-i treaca mahmureala.” Alt trecator a cugetat vazandu-l: „Iata ce om evlavios. A ajuns la biserica inainte chiar sa se deschida, iar el asteapta afara, rugandu-se.”

Adeseori, orbii duhovniceste devin arma a vrajmasului neamului omenesc, care se joaca cu patimile si cu oamenii patimasi dupa cum vrea el. Perverteste cuvintele si faptele celui drept, il calomniaza, il face de rusine. Iata orbirea de care trebuie sa ne temem. Aceasta orbire, ca toate bolile, incepe neobservat prin mici placeri, care se dezvolta treptat in deprinderi rele. In acel stadiu nici predicile, nici cuvintele de convingere nu mai pot ajuta. In manastirea sa din Diveevo, Cuviosul Serafim de Sarov le despartea pe fecioare de vaduve pe motivul ca cele din urma aveau deprinderi rezistente, intarite de-a lungul timpului, care cu greu puteau fi dezradacinate, in timp ce indreptarea celor tinere decurgea mai usor, pentru ca patimile lor nu devenisera deprinderi.

Cea mai cumplita orbire din vremea noastra este orbirea necredintei. Ea duce la moartea sufleteasca. Noi am vorbit deja cu alta ocazie despre cum sa luptam impotriva necredintei, ca sa dobandim vindecare de aceasta orbire.

Daca patimile orbesc sufletul, ne punem intrebarea: „Cum sa luptam impotriva lor?” Sfantul Ignatie Briancianinov spune ca doar descoperindu-le, precum un inamic in razboi, noi le putem combate si invinge. Descopera la spovedanie indeosebi gandurile care duc la dezvoltarea patimi. Nu te indreptati niciodata, pentru ca indreptatirea de sine face patima sa creasca. Patima se micsoreaza prin blandete. Daca iti vor arata un tigru si-ti vor spune ca este un cal nu-i contrazice. Fii de acord. Potoleste patima cu semnul crucii, cu Rugaciunea lui Iisus, cu multumirea, cu citirea Evangheliei. Un ofiter betiv a invins patima sa prin citirea Evangheliei. Puterea Evangheliei este mare, dar devine si mai mare daca adaugi postul, paza mintii de ganduri (adica alungarea gandurilor imediat ce apar in minte).

Deseori, la orbirea duhovniceasca ne conduce nepasarea duhovniceasca, cu care trebuie sa ne luptam din toate puterile si despre care am vorbit deja. Un predicator spunea ca exista doua iaduri si doua Raiuri. Suferinta pe pamant fara credinta, adica cu cartire si deznadejde, in orbire duhovniceasca, preface si viata pamanteasca intr-un iad, care nu se sfarseste, dar se intensifica neinchipuit dupa mormant. Omul evlavios, credincios traieste bine si pe pamant, suportand, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate suferintele, iar apoi va primi viata vesnica in Rai.

Izbaveste-ne pe noi, Doamne, de orbirea duhovniceasca!

Pr. Valentin Mordasov