Duminica a V-a după Paşti, a Samarinencii

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 6 mai 2018, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov.
Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat.
Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul?
Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
 Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii..

 (Ioan IV, 5 – 42; Duminica a V-a după Paşti, a Samarinencii)

Nu putem rămâne nepăsători la discuţia Mântuitorului cu femeia samarineancă pe care evanghelia de astăzi ne-o înfăţişează. Mai întâi, pentru adevărurile descoperite, iar mai apoi pentru actualitatea acestei convorbiri.

Înţelegem mai întâi că prin femeia samarineancă Hristos se adresează neamurilor păcătoase, pe care evreii şi astăzi le consideră necurate, dar pe care Dumnezeu le aşteaptă la mântuire, le iese înainte şi le cheamă la El. Apoi vedem că Apa ce Vie despre care vorbeşte Hristos este Duhul Sfânt, pe care Îl va revărsa în lume, pentru ca aceasta să nu mai înseteze, ci să se sature din belşug.

Dacă la început femeia nu înţelegea cuvântul adânc al lui Dumnezeu, ea se luminează atunci când Hristos i se descoperă ca proroc, apoi ca Fiu al lui Dumnezeu, arătându-i că poate fi ridicată din adâncul păcatului.

În discuţia avută, Hristos se comportă ca un adevărat duhovnic: vindecă fără să rănească, ridică fără să jignească, este discret şi spune doar atât cât trebuie pentru a stârni în sufletul femeii dorinţa de îndreptare. Faptul că începe prin a-i cere ceva (apa fizică) şi sfârşeşte prin a-i oferi altceva (Apa cea Vie) ne arată că Dumnezeu vede în orice păcătos posibilitatea de a face un bine, de a oferi ceva celorlalţi, ca început al îndreptării.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă apostolii au adus la Hristos câte un om, această femeie aduce lui Dumnezeu o cetate întreagă, iar după convertirea şi botezul său, sub numele de Fotini (Luminiţa), va aduce mai mulţi, ca împlinire a urmării lui Hristos. Ea va sfârşi ca martir, la Roma, fiind prăznuită la 26 februarie.

Aflăm că, deşi a avut cinci sau şase bărbaţi, această femeie a fost obiectul plăcerii, fără să ştim dacă a fost iubită cu adevărat. Însă iată că Hristos îi descoperă iubirea veşnică, arătând că iubirea lumească nu împlineşte, ci răneşte, în timp ce iubirea divină zideşte şi mântuieşte. Asta însă dacă însetezi după iubirea lui Dumnezeu, dacă doreşti să te împărtăşeşti de ea şi o cauţi cu ardoarea celui ce iubeşte ca Dumnezeu.

Dar câţi dintre noi, oare, mai însetăm astăzi după Duhul Sfânt?