DUMINICA A TREIA DUPĂ RUSALII - DESPRE GRIJILE VIEȚII

Duminică, 25 iunie 2023, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 Zis-a Domnul către dânşii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.

Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul!

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul va urâ şi pe altul va iubi, sau după unul se va ţine şi de celălalt nu va avea grijă;

nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.

Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul, decât îmbrăcămintea?

Uitaţi-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.

Au nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el mintea, poate să-şi adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiţi?

Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei.

Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare, nu cu mult mai mult pe voi, o puţin credincioşilor?

 Deci, să nu duceţi grijă zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca!

Că toate acestea le caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea.

Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

 (Matei VI, 22 - 33; Duminica a III-a după Rusalii)
 

 

Evanghelia de astăzi a fost numită de Biserică „a grijilor vieţii”, pentru că Mântuitorul vorbeşte în aceasta despre faptul că, adeseori, omul se împiedică pe drumul spre Dumnezeu de probleme pe care le consideră mai importante de cât scopul vieţii lui.

În fiecare zi alergăm după lucruri nefolositoare, care pier odată cu noi, lăsând deoparte cele ne hrănesc, ne îmbracă şi ne înfrumuseţează cu adevărat.

Cuvintele Mântuitorului, desprinse din predica de pe munte, îndeamnă la mai multă luare aminte asupra importanţei sufletului şi mântuirii sale, decât la cele exterioare ale omului. Cele din urmă sunt doar mijloace de mântuire, nu scopuri în sine, în timp ce primele sunt valorizate de Însuşi Dumnezeu.

Lipsa de grijă nu înseamnă nepăsare, ci echilibru în folosul duhovnicesc. Cele materiale, lăsate şi ele de Dumnezeu pentru om, sunt folosite atât cât sunt necesare, fără a deveni o preocupare în sine pentru acumulare, îmbogăţire şi utilizare necugetată.

Modele vii ale acestui comportament duhovnicesc faţă de cele materiale sunt sfinţii, care au depăşit limitele materiale, care au înţeles sensul spiritual al bunurilor oferite de Dumnezeu, adesea înduhovnicindu-le pe acestea; de aceea făceau minuni asupra materiei, pentru că vedeau şi înţelegeau duhul din ea.

Acestora le promite Hristos că vor primi mai mult decât au pierdut lăsând cele materiale. Mântuitorul le promite Apostolilor că vor fi alături de El la judecata lumii materiale. Iar dacă sfinţii au avut modele de întărire şi de vieţuire pe cei de dinaintea lor, Apostolii nu au ştiut la început în ce cred, nu ştiau nici cum să o facă, dar nici ce răsplată vor primi. De aceea, asceza lor a fost mai mare…

În această săptămână prăznuim doi dintre apostolii lui Hristos, Petru şi Pavel, atât de asemănători şi, totuşi, atât de diferiţi. Îi sărbătorim împreună pentru că au multe lucruri în comun – au fost evrei convertiţi, au devenit mari propovăduitori ai Evangheliei, au sfârşit ca martiri. Dar la fel de multe îi deosebesc – unul a fost chemat de Mântuitorul prin cuvânt, altul prin minunea de pe drumul Damascului; unul s-a clătinat în credinţă şi a fost îndreptat de Hristos, altul nu s-a mai îndoit după convertire; unul s-a remarcat prin faptă, celălalt mai ales prin cuvânt.

În chip simbolic, Sfântul Apostol Petru reprezintă pentru noi omul firesc, material, cu îndoieli şi nevoia de certitudine, cu scăderi şi ridicări. Sfântul Apostol Pavel este modelul către care tinde fiecare creştin: odată botezat, devine apărător şi propovăduitor al Evangheliei, misionar neobosit, martir fără rezerve.

Şi poate mai ales în ziua în care cugetăm la ceea ce este mai important în viaţa noastră, la grijile acestei vieţi, aveam nevoie de astfel de modele…