DUMINICA A PATRA DUPĂ PAȘTI - VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DE LA VITEZDA

Duminică, 10 MAI 2020, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 

După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.

Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.

In acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.

Căci un înger al Domnului se cobora la vreme in scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.

Era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.

Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?

Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa,- că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.

Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, si-a luat patul şi umbla. Dar in ziua aceea era sâmbătă.

Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.

El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.

Ei l-au întrebat: Cine este omul care zis: Ia-ţi patul tău si umblă?

Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.

După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.

Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
 

 (Ioan V, I-XV; Duminica a IV-a după Paşti, a Slăbănogului)
 

 

Pericopa evanghelică de azi, nu întâmplător așezată în duminica a treia după Paști, este foarte bogată în semnificații și învățături duhovnicești.

Vindecarea săvârșită de Mântuitorul la scăldătoarea Vitezda în zi de sâmbătă, cu un om bolnav de 38 de ani, este un exemplu de bine care trebuie săvârșit oriunde și oricând, un model de virtute a răbdării, dar și un îndemn la grija față de suflet, a cărui îmbolnăvire de păcat atrage suferința trupească, iar vindecarea sa trebuie pusă întotdeauna în directă relație cu recunoștința față de Dumnezeu.

Fără a strica rânduiala așezată de Dumnezeu față de ziua odihnei, Hristos vindecă sâmbăta, arătând că ziua este pentru om, nu omul pentru zi. Binele trebuie înfăptuit oriunde și oricum, mai ales acolo unde se impune cu necesitate, unde lipsa lui aduce suferință și deznădejde.

Răbdarea omului bolnav de 38 de ani este un exemplu mai ales pentru noi, cei care după puțin efort duhovnicesc, atunci când ne rugăm sau postim, deznădăjduim dacă nu primim împlinirea cererii noastre, fie că este vorba de o dorință sau însănătoșire. Timp de 38 de ani, acest om a așteptat clipa întâlnirii cu Dumnezeu, nu doar în suferință trupească, ci și în frustrarea că nu poate ajunge primul la scăldătoare după coborârea îngerului, și cu toate acestea nu s-a revoltat, nu a strigat, nu a implorat milă și, mai ales, nu a renunțat.

Dimpotrivă, a apreciat cu mai multă recunoștință darul sănătății, fiindcă a mers în Templu pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, dar a și propovăduit celorlalți că Hristos este Mesia, Cel care l-a vindecat.

Nu în ultimul rând, scăldătoarea în care îngerul se cobora din când în când este icoana Bisericii, cu diferența că aici și acum toți credincioșii, nu doar primul care se cobora în apă, se vindecă de suferințele trupești și sufletești, cu credința mărturisită prin răbdarea în suferință și prin dragostea și recunoștința față de Dumnezeu.