Duminica a IV-a dupa Pasti, a Slabanogului

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 11 mai 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.
Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
Era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani.
Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa,- ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.
Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
Ei l-au intrebat: Cine este omul care zis: Ia-ti patul tau si umbla?
Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.

 (Ioan V, I-XV; Duminica a IV-a dupa Pasti, a Slabanogului)


Sfintele Scripturi si istoria Bisericii dau cele mai mari pilde de rabdare in suferinta care au fost cunoscute vreodata de catre oameni. Pericopa Evanghelica de astazi povesteste o asemenea pilda de mare si indelunga rabdare in suferinta. Si nu numai aceasta; in povestirea omului celui slabanogit de paralizia sa care tinea de treizeci si opt de ani, indurand-o cu rabdare si nadejde, Evanghelia de astazi ne mai arata – sau mai degraba intareste – doua mari taine. Prima, ca omul acesta, care fusese bolnav vreme indelungata, purta pricina bolii sale, si suferinta sa, in sine, in pacatul sau. A doua, ca Atotputernicul Domn Iisus Hristos l-a tamaduit pe suferind prin puterea Sa Dumnezeiasca cu cuvintele: “Ia-ti patul tau si umbla!” In aceasta, iubirea Sa Dumnezeiasca pentru oameni si puterea Sa Dumnezeiasca, care fusese ascunsa din priveliste de catre invelisul subtire, in suferinta, al trupului omenesc, era dat la iveala inca o data.

Se poate pune intrebarea: de ce Domnul nu i-a pus acestui bolnav obisnuita intrebare: “crezi tu asta?” De ce nu a cautat in el credinta, asa cum a facut El cu multi altii? Dar credinta acestui suferind nu este mai mult decat lamurita? El a zacut vreme de treizeci si opt de ani cu rabdare in locul acesta, cu nadejdea de a primi ajutor din cer. Asta inseamna nu numai ca el crede in lucrarea minunata a ingerului lui Dumnezeu; intr-un fel, el crede si in Domnul Iisus, desi nu-L numeste Domn. Da, Doamne, eu vreau sa ma vindec, dar “Eu nu am om“. Trebuie amintit, in trecere, ca Domnul a vindecat multi indraciti, surzi si muti, la care El nu a cautat credinta: El i-a vindecat din mila curata. Iar in acest caz, la Vitezda, Domnul savarseste lucrare, pe de o parte, din mila curata fata de omul care a suferit ani indelungati, care a suferit atat de mult printre oameni lipsiti de mila; pe de alta parte, El savarseste lucrare dinadins, pentru ca aceasta lucrare de mila din partea Lui, sa dea la iveala lipsa acesteia nu numai din partea cetatenilor Ierusalimului, ci din partea tuturor oamenilor tuturor vremurilor care il vad pe aproapele lor in durere mare si nu ridica un deget ca sa-l ajute.

In sfarsit, Domnul dinadins il vindeca pe acest om in zi de sambata – desi putea foarte bine sa faca aceasta in zi de vineri, daca El ar fi dorit aceasta. El procedeaza astfel ca sa dea la iveala slava idoleasca a iudeilor fata de ziua de sambata, si pentru a arata ca omul este mai de pret decat ziua de sambata, si ca mila este mai de pret decat oricare fel de punere in lege pe dinafara.

Si aceasta lucrare a lui Hristos are un semn unic al caii de lucrare a lui Dumnezeu: sa se savarseasca mai multe scopuri in acelasi timp.

Sf. Nicolae Velimirovici