Duminica a III-a din Post - A Sfintei Cruci

CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 23 martie 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis:
Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.
Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.  

(Matei VIII, 34-38 si IX,1. Duminica a III-a din Post – A Sfintei Cruci )


    Pentru a usura nevointa postirii, Sfanta Biserica a randuit ca la mijlocul Postului sa se scoata Crucea de viata Facatoare a Domnului. Cine posteste cu adevarat trebuie neaparat sa rabde necazul trupului, lupta darza cu el a duhului si pe deasupra cursele diavolului, care lucreaza asupra sufletului nostru prin tot felul de ganduri aducatoare de intristare mare, mai ales celor ce nu sunt inca intariti si desavarsiti in viata crestina. Tocmai pe postitorii de felul acesta sa-i mangaie Crucea de viata Facatoare a Domnului, care a fost scoasa acum spre inchinare si spre privirea si sarutarea ei cu inima, si sa le usureze nevointa. Sa nu fie lipsiti de mangaierea ei nici cei care nu postesc cu postul adevarat, nici cei care nu postesc deloc; sa alerge fiecare cu credinta si cu dragoste, si sa-L sarute pe ea pe Mantuitorul. Fie ca Dumnezeiescul Patimitor sa-i invete pe toti de pe Crucea Sa aceasta insemnata indatorire a crestinului: postirea si omorarea trupului nostru iubitor de pacat.

Deoarece in fata Crucii ne vine de la sine sa facem asta, vom vorbi acum despre maretia iubirii lui Dumnezeu pentru noi, care s-a aratat pe Cruce, ca sa trezim in inimile reci ale crestinilor iubirea de Dumnezeu si de viata vrednica de un crestin. Ce adanc al iubirii lui Dumnezeu Facatorul s-a aratat fata de faptura Lui – omul – pe Cruce! Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute, Cel ce a aprins pe cer soarele, luna si nenumarata multime a stelelor, Cel ce a revarsat vazduhul ca sa rasufle tot ce viaza, Care a revarsat apele pe fata pamantului, Care acopera cu verdeata intreg pamantul si face sa rodeasca, face sa creasca si hraneste toate fapturile vii, Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nascut a binevoit a Se face om pentru mantuirea omului care a cazut de bunavoie din viata in moarte, a rabdat pentru el pe Cruce cele mai chinuitoare patimiri cu putinta si moartea cea mai de ocara, ca patimirile Lui sa fie socotite de catre Drept Judecatorul Tata Ceresc drept patimiri ale intregii omeniri din toate vremurile si locurile, ca in felul acesta omenirea care are credinta si dragoste catre El sa se izbaveasca de neinchipuitele chinuri vesnice din iad si de moartea vesnica. Cand vede aceasta iubire nemarginita a Marelui, Atotputernicului Dumnezeu fata de omul cazut, cel ce are neintunecati ochii inimii nu poate sa nu planga, ci varsa lacrimi de iubire si de recunostinta, neavand ce sa aduca mai mult decat atat ca prinos Celui ce pune pret pe lacrimile noastre.

Cum raspund insa cei mai multi dintre noi la aceasta iubire dumnezeiasca? Raspund prin nesimtire, fiind gata sa-L rastigneasca a doua oara pe Fiul lui Dumnezeu prin toate pacatele cu putinta, facand din rasputeri placul trupului lor pacatos, asa incat cei mai multi dintre noi, uitand parca de patimirile pe Cruce ale Domnului Iisus Hristos, nu traiesc deloc pentru cer si pentru sufletul lor, ci pentru pamant si pentru trupul lor, si cu mare greutate se invoiesc sa refuze timp de cateva zile trupului prisosul de mancare si bautura, potrivit randuielii bisericesti.

Asadar, singuri ne departam din toate puterile de mantuirea noastra; Mantuitorul a patimit pentru noi pe Cruce, insa noi nici nu vrem sa stim de patimirile acestea; El ne-a poruncit, pentru mantuirea noastra, sa ne luam fiecare crucea si sa urmam Lui spre slava cereasca, iar noi nici nu vrem sa auzim de asta; ni s-a aratat, ca doctorie, omorarea trupului nostru cu patimile si poftele lui, insa noi ne straduim si mai tare sa ne satisfacem patimile, sa ne implinim poftele. Asa va fi si sfarsitul nostru, si vom fi inghititi de focul cel vesnic, si nu vom primi nici o picatura racoritoare in vapaia gheenei, fiindca aici am avut toate racoririle cu putinta, toate placerile cu putinta pentru trupul pacatos. Sa nu dea Domnul asa ceva! Sa ne luam cat mai repede crucea, atata timp cat Cel rastignit pe Cruce continua sa ne arate milele Sale.

Parintele Petroniu Tanase