DUMINICA A DOUĂZECI ȘI ȘASEA DUPĂ RUSALII - BOGATUL CĂRUIA I-A RODIT ȚARINA

Duminică, 22 noiembrie 2020, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 

Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.

Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?

Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele;

Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?

Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.

 (Luca XII, 16 – 21. Duminica a XXVI-a după Rusalii)

 

Observam ca bogatul, in aceasta parabola, nu vorbeste cu cineva, ci are un dialog strict interior, lipsit fiind de constiinta ”celuilalt”. In plus, planul sau este facut pentru viitor, haladuind intr-un timp care nu e al lui, el proiecteaza si uita ce este viata si de prezent. Bogatul are impresia ca totul se invarte in jurul sau. Este un monolog/solilocviu al egocentristului: nu are constiinta lui Dumnezeu si a celorlalti, iar bogatul este un egolatru. Proiectia in viitor este iluzorie si o constatam si la noi: “Voi aduna”, “voi darama, ma voi veseli”.

Însă acest monolog pornește de la gândurile care iau naștere în mintea sa.

Ce sunt gândurile şi de unde provin? Când spunem gânduri, nu înţelegem prin aceasta în mod simplu cugetele, ci chipurile şi reprezentările sub care se înfăţişează ele de fiecare dată însoţind cugetările corespunzătoare. Deci chipurile împreună cu cugetările se numesc gânduri.

Prima şi cea mai de temelie pricină a gândurilor în om este păcatul strămoşesc. Până atunci mintea omului era neîmpărţită la alte lucruri, fiind aţintită numai la Dumnezeu. însă din clipa săvârşirii păcatului strămoşesc a început să lucreze gândul tăgăduirii şi în continuare toate celelalte gânduri.

A doua cauză care pricinuieşte gândurile în om sunt organele simţurilor, atunci când acestea nu sunt conduse de mintea cea stăpânitoare, dar mai ales auzul şi vederea. Astăzi, îndeosebi, datorită tehnologiei simţurile primesc mult mai multe iritaţii decât mai demult. De aceea şi lupta cu gândurile este mai putemică.

Al treilea motiv sunt patimile care există în om. De la acestea diavolii iau pricină să mişte împotriva noastră gândurile cele rele.

Al patrulea motiv şi cel mai însemnat sunt diavolii. Sfântul Grigorie Sinaitul subliniază în mod explicit şi pregnant: "Gândurile sunt cuvintele diavolilor şi înainte-mergătoarele patimilor". Încă şi Sfântul Isaac Sirul spune că gândurile stârnesc şi "voinţa naturală" ce există în noi înşine, precum şi înclinaţiile ce le are sufletul nostru. În mod deosebit războiul acesta este mai putemic la monahi, care de multe ori ajung la lupta corp la corp cu diavolul în timpul atacului gândurilor viclene. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că războiul acesta este mult mai greu decât războiul cel simţit. Gândurile viclene pot apărea de asemenea şi din temperamentul trupului, dar şi din dieta zilnică, precum şi din mişcările trupului însuşi. Gândurile necurate provin din motivele de mai sus.

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina este o pildă care se potriveşte şi multor oameni din zilele noastre. Omul secularizat care construieşte viaţa fără să se mai gândească la Dumnezeu Dăruitorul, Creatorul sau Făcătorul cerului şi al pământului, fără să mai înţeleagă existenţa, viaţa şi bunurile materiale ca daruri de la Dumnezeu, se aseamănă cu bogatul din Evanghelie care zideşte hambare noi, care adună bunuri materiale, care nu vede ca progres decât progresul material, fie al bunurilor de consum în societatea consumistă, fie al banilor.

Este și această pildă un îndemn de a veghea să nu avem cumva hambarele pline și sufletele goale!