DUMINICA A DOUĂZECI ȘI PATRA DUPĂ RUSALII - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR

Duminică, 7 noiembrie 2021, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 

Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii.

Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte.

Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,

Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.

Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine?

Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?

Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.

Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.

Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.

 Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.

Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.

Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.

Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.

Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!

Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

 (Luca VIII, 41-56. Duminica a XXIV-a după Rusalii)

 

 

Evanghelia de azi istoriseşte două minuni săvârşite de Mântuitorul, ambele tămăduiri – o vindecare şi o înviere. Aşadar, o minune asupra trupului şi una asupra sufletului, deşi orice lucrare asupra trupului se răsfrânge asupra sufletului şi invers.

Ambele minuni însă vorbesc despre o virtute fără de care nu se poate săvârşi nici o minune – credinţa. Pentru că prin credinţă femeia cu scurgere de sânge s-a tămăduit prin simpla atingere de haina Mântuitorului. Şi tot prin credinţă fiica lui Iair a fost înviată, în pofida necredinţei celor care asistau. De aceea, Mântuitorul proclamă credinţa ca singură cale de mântuire, atunci când îi spune femeii - Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit !

Căci credinţa biruieşte boala şi moartea, iar atunci când se întâlneşte cu bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu rodeşte sănătate şi înviere. Fiindcă aceasta este calea mântuirii – Învierea, la care fiecare om se face părtaş, prin redobândirea stării iniţiale, sănătatea trupească şi sufletească.

În Sfintele Evanghelii ni s-au păstrat istorisirea a trei învieri din morţi, şi anume: învierea tânărului din Nain, învierea fiicei lui Iair şi învierea lui Lazăr. În cartea Faptelor Sfinţilor Apostoli avem de asemenea două istorisiri de minuni ale învierii şi anume învierea unei tinere, Tavita şi învierea unui tânăr, Eutihie, minuni săvârşite de Sf. Apostol Pavel.

Este interesant de observat că toate cele cinci învieri istorisite în Noul Testament se referă la tineri, nu la oameni în vârstă.

Asta pentru că mântuirea este tinereţe veşnică, viaţă fără moarte, sănătate fără boală, iar omul trebuie să facă experienţa în trup pentru dobândirea ei.