DUMINICA A DOUĂZECI ȘI NOUA DUPĂ RUSALII - VINDECAREA CELOR ZECE LEPROȘI

Duminică, 17 ianuarie 2021, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 

Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, intrând într-un sat, l-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi mila de noi!

Si văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor.

Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit.

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.

Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean.

Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?

Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?

Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.

 (Luca 1, 11 – 19. Duminica a XXIX-a după Rusalii)

 

Al 10-lea lepros. Nu are identitate de iudeu. E samarinean. Un „extracomunitar” i-ar zice astăzi legislația. Nici nu avea unde merge, de fapt, să își confirme prin document vindecarea. Domnul nu mustră pe ceilalți 9, ci doar arată cât de mult funcționărism a pătruns în inima credinței. Într-atât încât omul nu mai mulțumește pentru vindecare, ci caută diplomă de absolvire a cursului intensiv de suferință. Ca noi astăzi care căutăm texte să ne suporte părerile, nu, nu pe Hristos care face minuni. Ci argumente. Deși, nu-i așa, credința nu se argumentează- ne zice Sfântul Sofronie de Essex- ci se întemeiază. Adică presupune un pic mai mult decât parcurgerea unor texte, ascultarea unor interviuri ori opiniile filmate ale unor experți autodefiniți ca atare. Vindecarea presupune întâlnirea cu Hristos. Nu documentul care să ateste vindecarea ta. De aceea e dificil în vremea îndoit-grea de acum. Pentru că ne teologhisim opiniile și ideologizăm Evanghelia să ne încapă în cultură. Nu topim cultura în smerenia ce ne-o cere Evanghelia. Și devenim guralivi, strașnic de zgomotoși, fiecare pe etajul lui de cunoscuți. Și chiar credem că avem dreptate. Și e posibil. Dar nu ne mai întâlnim cu Hristos care ne vindecă în adânc, mai în adânc, de propria frică și moarte.

Al 10-lea lepros ne cheamă să medităm profund asupra întoarcerii la sursa-vindecării, Domnul Iisus Hristos. Indiferent de unde ne vine - tehnic ori metodologic - vindecarea, sursa ei rămâne Hristos. Dovadă sunt cuvintele ultime din Evanghelia acestei duminici: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!” (Luca 17.19). Nu vi se pare interesant că tocmai un medic -Apostol, Sfântul Luca, ne povestește acest episod petrecut - după cum ne spune tot el la începutul textului lecturii - într-un sat? Semn că nu există loc geografic în care Hristos să nu facă minuni. Azi trăim în ciudata perioadă pe care Sfântul Sofronie o numea suferința lipsei de cultură a inimii într-un belșug de cultură a intelectului (Cuvântul 27 din Cuvântări Duhovnicești, vol. I, Ed. Reîntegirea, Aba Iulia, 2004, pp. 319-329). Ce afectează o boală în cultura oamenilor este încrederea reciprocă și sporirea apariției magilor de pripas, cultura privirii în ochi cu desăvârșită încredere. În lipsa unei culturi a inimii, cultura bolii rănește credința și transformă orgoliul în vehicul de manipulare. Dacă privim prin inimă clipa de acum așa se și vede. Dacă nu-l întâlnim pe Hristos pe cale nici o vindecare nu este desăvârșită. Nu poate fi cu adevărat vindecare. Dacă la ieșirea din spital te întâlnești numai cu „funcționarii” vindecării nu ai nici o bucurie și boala se transformă în obsesie și tristețe. Chiar sănătos, cu acte în regulă, cum spunem deseori, suntem muritori. De unde așadar căutarea în permanență de certificate de garanție pe viețile noastre? În Hristos nu este așa. El e garanția. Și a depus garanția aceasta pentru noi pe coama Golgotei, în cel mai teribilist moment al funcționărimii- de la Templu și din politică-  fără greș în conștiința sa. Un lepros ca orice bolnav cronic se teme să nu greșească ucigând pe alții cu boala sa și vede ca fiind vindecare fiecare clipă pe care o trăiește în plus față de termenul la care unii i-au semnat certificatul de deces în alb. El știe că Hristos Domnul e Viața. Și că Acesta vede adânc în inima sa, unde îl crește pentru Împărăția cerurilor.

Dă-ne Doamne putere să fim al 10-lea lepros. Mereu cu fața spre Tine!

Pr. Constantin Necula