DUMINICA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ RUSALII - CEA DINAINTEA ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI

Duminică, 8 septembrie 2013, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. 
Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, 
Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. 

 (Ioan III, 13 – 17. Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci)

Înălţarea Cinstitei Cruci este sărbătorită la mijlocul lunii septembrie. Duminica de astăzi se numeşte „înainte de Înălţare”, iar următoarea „după Înălţare”.

Evanghelia de astăzi, foarte scurtă, dar concisă şi plină de învăţături, ne dezvăluie originea dumnezeiască a Mântuitorului - Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Totodată, ea cuprinde proorocirea Pătimirilor lui Hristos pentru lume, iar mărturisirea Crucii pe care El se va răstigni este tămăduitoare pentru cei care Îl vor urma.

Iar ultimele versete ni se descoperă motivul pentru care Hristos Domnul a venit în lume – din iubire de oameni a dorit să mântuiască creaţia Sa, iar singura cale era jertfa, răscumpărare pentru călcarea poruncii lui Dumnezeu.

Coborârea lui Dumnezeu în lume se face prin întruparea din Fecioara Maria, a cărei naştere o prăznuim tot astăzi. Viaţa Maicii Domnului este şi ea o pildă de smerenie şi ascultare, de jertfă şi de rugăciune, pe măsura originii sale şi ca urmare a modelului lui Hristos. Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se trăgea din neam împărătesc. Acesta cu toate că-si ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu şi bogat ce era; dar pentru nerodire era defăimat căci erau sterpi şi nu aveau copii. De aceea mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în grădină, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Această întrupare a lui Hristos este şi semnul păcii dintre oameni şi Dumnezeu, pace care vine din smerenie şi dragoste, dar care rodeşte îndumnezeire. De aceea, pacea este un dar de la Dumnezeu oferit oamenilor, care sunt datori să-l păzească, să-l lucreze şi să-l înmulţească. Fără pace nu este posibilă nici mântuirea, nici îndumnezeirea, pentru că lipsa ei aduce zbuciumul şi neliniştea. Iar pacea în lume este semnul prezenţei lui Dumnezeu între oameni – „Slavă întru cei de sus şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

Pacea este atât de importantă pentru om, iar în zilele noastre devine un deziderat.

Toţi oamenii avem datoria morală de a ne ruga şi de a lucra pentru pace, după îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Împăratul păcii, Care spune: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!