duminica a doua dupa Pasti - a sf. apostol toma

Duminică, 5 mai 2019, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

 Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.

 Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;

 Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

 Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.

 Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

 Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!

 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.

 A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

 Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

 Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui.

 (Ioan XX, 19 - 31; Duminica a II-a după Paşti, a lui Toma Apostolul)
 

 

În prima zi a Sfintelor Paşti, seara, ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, S-a arătat Iisus Hristos înviat ucenicilor Săi, ascunşi de frica iudeilor, într-o cameră încuiată din Ierusalim şi le-a spus: Pace vouă! După ce i-a liniştit, că erau tulburaţi şi cuprinşi de frică, şi i-a încredinţat de Învierea Sa din morţi, arătându-le mâinile şi coasta străpunse de cuie şi suliţă pe cruce, le-a spus: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi“ (Ioan 20, 21). Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovăduire, având misiunea să vestească Evanghelia mântuirii la toate neamurile pământului.

Toma Apostolul însă nu era cu ei, aşa că Hristos revine, peste opt zile, să-l încredinţeze şi pe el de Învierea Sa. Acest fapt ne învaţă că Hristos are pentru fiecare un plan de aducere la adevărata cunoştinţă şi că nu precupeţeşte nici un efort pentru a căuta pe orice om. Dar, mai mult, Hristos a dorit ca toţi apostolii Săi să Îl vadă înviat, pentru ca propovăduirea să nu fie din auzite, ci din cunoştinţa cea adevărată, din încredinţarea reală.

Pe nedrept supranumit Necredinciosul, Toma este modelul celui care doreşte să se împărtăşească deplin de realitatea Învierii lui Hristos, dar şi prototipul celui care se împărtăşeşte de raţionalitatea credinţei. Toma nu contestă adevărul Învierii, nici nu se îndoieşte în sufletul său, ci doreşte să fie, asemenea celorlalţi ucenici, martor al lui Hristos Care a trecut prin moarte. El îl provoacă pe Dumnezeu, ştiind că în atotputerea Sa Acesta îl va cerceta.

Relatarea întâlnirii sfântului apostol Toma cu Iisus cel înviat prilejuieşte o reflecţie despre relaţia dintre investi­gaţiile ştiinţifice şi istorice ale adevărurilor religioase şi credinţa simplă. Astfel de investigaţii sunt de primă im­portanţă în lumea noastră contemporană. Sunt ele irelevante pentru credinţă, sau poate păcătoase? Exemplul lui Toma ne arata ca nu. Scepticismul lui Toma se baza pe chestiuni de maximă importanţa pentru el — nu tangenţiale, astfel încât să fie îndepărtate fără prea multă preo­cupare ca de nerezolvat. Toma trebuia să ştie adevărul. Atunci Domnul i-a dat lui Toma întreaga dovadă empirică pe care o ceruse, ce-i drept cu o nouă fericire: „Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut“ (In 20,29). Iar mărturisirea lui Toma care a urmat a fost mai profundă şi mai consec­ventă decât cea a apostolului Petru.

De asemenea, Toma este şi icoana spovedaniei, mai ales în anul mântuirii 2014 – dedicat omagierii Tainei Spovedaniei şi Tainei Împărtăşirii: Toma este cel care se apropie de Hristos îndoielnic, dar cu fermitate; nesigur, dar cu dorinţa de a afla sincer. Odată încredinţat de Hristos –Dumnezeu, Toma se ridică precum un apostol mărturisitor şi jertfelnic, pentru că s-a şi împărtăşit din mărturia lui Hristos.

Toma e un exemplu pentru noi astăzi: scepticismul nu e un păcat dacă aflarea Adevărului e preocuparea noastră ultima şi mântuitoare. Dacă e aşa, atunci dovezile ne vor fi date de Dumnezeu Însuşi. Acestea pot să nu fie acceptate de alţii care nu au această preocupare — sunt mulţi cei care n-ar crede „nici dacă s-ar ridica cineva din morţi“. Într-adevăr, Cineva s-a ridicat din morţi şi profeţia lui Hristos rămâne: ei tot nu cred. Dar dacă vom căuta vom găsi. Sau, mai degrabă, Dumnezeu ne va găsi, aşa cum a făcut-o cu Toma. Atunci va depinde de noi să spunem, ca Toma, “Domnul meu şi Dumnezeul meu!“.