Dregatorul bogat

Duminica, 21 octombrie 2012, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

"Si L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?
Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu.
Stii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele.
Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie.
Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat.
Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu.
Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca?
Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu". (Luca XVIII, 18 – 27. Duminica a XXX-a dupa Rusalii)

Evanghelia propusa spre meditatie astazi este cea a Dregatorului bogat, potrivit Sfantului Evanghelist Luca, sau a Tanarului bogat, potrivit textului paralel de la Sfantul Evanghelist Matei (19, 16-26). Un bogat vine la Mantuitorul Hristos si-I pune o intrebare laudabila, o intrebare care ar trebui sa ne preocupe permanent si pe noi: „ce sa fac sa mostenesc viata de veci ?” Numai ca, bogatul acesta, desi pune o intrebare buna, dovedeste totusi o dubla ignoranta prin felul in care o formuleaza, ceea ce si duce la amplificarea si complicarea dialogului cu Hristos.

Intaia necunoastere a bogatului consta in faptul ca acesta nu stia cu Cine vorbeste! L-a numit pe Domnul „Invatatorule bun“, dar il considera un invatator de lege oarecare. De aceea, Mantuitorul l-a intrebat: „De ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu“, iar acela nu a ripostat, sa fi zis: „Dar, Doamne, eu asta am vrut sa spun, ca esti Dumnezeu si de aceea Te intreb…” Nu stia, asadar, cu Cine vorbeste.

De ce mai este ignorant bogatul? Pentru felul in care cere „sa mosteneasca viata de veci!” Asa se exprima el in textul de astazi de la Sfantul Luca. Cum intreaba tanarul in textul de la Sfantul Evanghelist Matei? „Ce bine sa fac, ca sa am viata de veci?” Vedeti? Acela cere „sa aiba” viata de veci, iar cel de astazi „sa o mosteneasca“. I-a corectat, insa, Hristos, si pe unul si pe celalalt. Ce le-a raspuns El? De vrei sa intri “in viata — nu daca vrei „s-o ai“, si nici daca vrei s-o mostenesti” —, pazeste poruncile. Vedeti cum tanarul gandea ca un bogat? A pus problema exact in felul in care gandesc bogatii. A venit la Hristos constient de multele sale bogatii, cerand „sa mosteneasca” si „sa aiba” viata de veci. Hristos insa a facut distinctie si a aratat ca una este „sa mostenesti” ori „sa ai“, si alta „sa intri in viata de veci“. De ce? Pentru ca una este calea poruncilor, si alta calea desavarsirii, chiar daca ambele duc in imparatia lui Dumnezeu.

Ei bine, vazand Hristos confuzia din mintea bogatului, i-a raspuns, afirmand mai intai un Crestinism pe masura priceperii lui si a celor mai multi dintre noi. Ce a spus Domnul ca trebuie sa faca pentru ca sa intre in viata de veci? „Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta“. Un Crestinism, vasazica, simplu, comod, confortabil si la indemana oricui, pentru ca aduce de fata numai poruncile prohibitive din Lege, si anume doar pe acelea ce se refera strict la relatia cu semenii. De aceea i s-a si parut extrem de simplu bogatului, care a si replicat: „Toate acestea le-am pazit din tineretile mele“. Atunci, aceasta iti mai lipseste, a adaugat Hristos: „Vinde toate cate ai si le imparte saracilor… si vino de urmeaza Mie“. Ce a facut atunci bogatul? I-a intors spatele si a plecat…

Ar fi fost foarte comod Crestinismul care doar ne-ar fi oprit sa savarsim adulter, sa ucidem, sa furam, sa marturisim stramb ori sa ne necinstim parintii! Ar fi fost, insa, doar un „Crestinism uman” sau „umanist” si o „religie prohibitiva“… Hristos insa a promovat un „Crestinism pozitiv“, cerand de la noi si angajament, devotament si chiar jertfa, fapt ce nemultumeste pe foarte multi care, dezama¬giti, repeta pana astazi gestul tanarului bogat, pun capul in jos si pleaca „neputinciosi”. Ne-ar fi convenit, poate, un Crestinism in care sa fie suficient „sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu faci desfranare, sa nu depui marturie mincinoasa etc“. Dar, oare, Crestinismul aceasta este? O religie al lui „ce sa nu facem“? Este un Crestinism prohibitiv? Daca ar fi asa, crestin ar fi tot cel ce nu savarseste raul! Nu, insa!

Evanghelia de astazi ne atrage atentia, chiar cu riscul de a-i intoarce si noi spatele, ca adevaratul Crestinism inseamna mult mai mult decat atat…