Bogatul caruia i-a rodit tarina

 

Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.

Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?

Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele;

Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?

Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.

(Luca XII, 16 - 21. Duminica a XXVI-a dupa Rusalii)

 

Evanghelia de astazi ilustreaza foarte bine vremurile pe care le traim. Polarizarea sociala excesiva, in care cei foarte bogati nu stiu cum sa-si gestioneze avutiile, iar cei tot mai saraci nu au cum sa-si dramuiasca putinul, este excesul care rastoarna valorile si vointa lui Dumnezeu.

 

Hristos ne vorbeste astazi despre nefericirea de a avea prea mult, despre omul fara masura si despre nelinistea pe care o traieste in goana sa dupa mai mult. Nu de putine ori inmultirea avutiilor inseamna imputinarea dragostei fata de Dumnezeu si de semeni, caci stimuleaza autosuficienta.
 

Insa nici o bogatie din lume nu garanteaza nemurirea, nici macar timpul necesar cheltuirii ei. Pe langa instabilitatea in aceasta lume, avutia prost cheltuita destabilizeaza inclusiv perspectiva vesniciei.
 

Cuvantul cheie al acestei evanghelii este "noaptea”. Noaptea bogatul se chinuia in somn de grija avutiei, noaptea vine moartea pentru el si in noaptea vesnica va fi aruncat. Acest cuvant nu doar intuneca atmosfera redata, dar ilustreaza bine si starea sufleteasca a bogatului. La adapostul intunericului se poate lucra si binele (caci Sfantul Nicolae noaptea a ajutat pe fetele sarmane), dar se poate face si raul (tot noaptea L-a vandut Iuda pe Hristos).
 

Evanghelia ne indeamna sa ne imbogatim in Dumnezeu, adica sa dobandim bunul fara de care orice bun nu are valoare, sa adunam cu Hristos pentru a nu risipi.
 

Pericopa de mai sus nu este impotriva bogatilor si a bogatiei, ci despre proasta cheltuire a avutiei. Nu intamplator este asezat la inceputul Postului Craciunului, perioada in care suntem indemnati sa cercetam pe bolnavi si pe saraci, pentru ca doar asa Il vom primi pe Mantuitorul care se daruieste lumii.